Avea 59 de ani. Cu câteva ore înainte primise, probabil, multe urări de “la mulţi ani”. Le făcuse, la rândul ei, celor dragi. Sărbătorise, poate, alături de aceştia trecerea în noul an. Închinase un pahar cu vin pentru sănătate, că-i mai bună decât toate. Dimineaţa, la 7 fără 10 minute ieşise afară. Cine ştie, poate să ia aer sau să se întoarcă acasă, după ce petrecuse cu prietenii. N-a mai apucat, pentru că a fost ucisă pe trecerea de pietoni de un şofer beat şi cu permisul suspendat!
Category Archives: specimene şi mentalităţi
nesimţiţii să plătească
7 nesimţiţi cu doi copii au decis că regulile sunt pentru proşti şi, prin urmare, ei nu trebuie să le respecte. Aşa că s-au aventurat pe o bucată de drum pe care e interzisă circulaţia pe timp de iarnă. În fond, sunt convins că în capul lor, închiderea Transalpinei e doar o toană de-a autorităţilor pe care ei nu sunt obligaţi s-o suporte! Ca să le facă în ciudă, zăpada, în cârdăşie cu guvernul, masoneria mondială şi comuniştii ruşi, i-a cam blocat pe coclauri.
chintesența jegului din societatea românească!
Nu cred c-am mai fost așa de revoltat de la acest episod. Dar acum totul are proporții halucinante. Pentru că e vorba despre o femeie care are în grijă cei mai fragili și influențabili membri ai societății acesteia. O învățătoare. Care le face un circ monstru unor părinți care nu s-au descurcat cu cadourile de sfârșit de an pentru toți cei din școală. Sau, după cum spune soţul individei, prezent la discuţie, “nu s-au ridicat la nivelul standardelor”!
ce ne mai ascundem după degete!
Întotdeauna m-a deranjat această mentalitate extrem de răspândită, potrivit căreia e mai grav să spui lucrurilor pe nume decât faptul că cineva le-a făcut. Am avut ceva de pătimit de pe urma ei, când intra, destul de des, în conflict cu sinceritatea mea, uneori abruptă. Evident că munca în presă n-a făcut decât să acutizeze conflictul interior, pentru că, nu-i aşa, unele lucruri nu se pot spune la televizor. Se pot arăta, dar nu se pot spune. Poţi prezenta tot felul de personaje imunde, dar nu le poţi caracteriza ca atare. Poţi vorbi despre faptele lor, dar nu ai voie să le legi de deficienţele lor de inteligenţă, educaţie sau caracter. Nu, ele sunt nişte biete marionete ale destinului, care se manifestă, câteodată, sub formă de alcool, droguri sau viteză.
alo, service-ul? aici clientu’ matale!
Am mai spus-o. Nu sunt un tip conflictual. Nu caut nod în papură şi, de cele mai multe ori, încerc să găsesc celorlalţi circumstanţe atenuante. Îi înţeleg pe cei cu slujbe extrem de stresante, mai ales dacă implică interacţiunea cu “boborul”. Mă enervează doar lipsa evidentă de interes şi respect pentru mine, client. De aceea, evit pe cât posibil să discut la telefon cu vreun reprezentant al relaţiilor cu publicul din vreo firmă românească, fie ea complet autohtonă, fie apendice al vreunei companii multinaţionale.
numai în România (2)
Că se fură pe meleagurile mioritice nu e un secret pentru nimeni. Bani, maşini, genţi din maşini, case, băutură, fabrici, biciclete, mâncarea copiilor la şcoală, fier vechi, fier nou, ciment, cuie, voturi, telefoane, priviri, identităţi, vieţi. Dar e prima dată când aud că s-a furat pământ. Nu, nu cu acte sau ocupat abuziv, cu corturi, ci ad literam. Şi nu un pumn dintr-un ghiveci cu flori, ci câteva sute de metri cubi de pe ditamai terenul agricol.
