Vă spuneam că mă bucur când mai descopăr că există poliţişti fermi şi care aplică legea, indiferent de fiţele şi tupeul şoferilor, sau de marca autoturismului acestora. Evident, nu sunt foarte mulţi, şi nu toată lumea are norocul (sau ghinionul – depinde de unde priveşti) să-i întâlnească. Eu n-am avut experienţe neplăcute cu agenţii de la circulaţie. Un dintre ele, recentă, mi-a lăsat, însă, un gust amar! Mai avem mult până departe, noi, ca societate!
Category Archives: specimene şi mentalităţi
de ce nu-mi place să merg la film, la mall!
Din păcate pentru consumismul capitalist, eu nu prea sunt în targetul lui. Din fericire pentru el, mulţi, mulţi alţii sunt! :) Nu-mi plac lucrurile de fiţe, mărcile nu mă impresionează şi, în general, nu-mi place să dau mai mulţi bani decât face! La fast-food nu prea mănânc, cafea nu beau. Aşadar, eu n-am ce să caut în mall-uri :) Sunt rare excepţiile şi unele dintre ele sunt legate de filme. De cele pe care vreau să le văd 3D, lucru care mi-e imposibil acasă. Altfel, sincer, călătoriile mele în locurile de strângere-a-oamenilor-care-n-au-ce-face-cu-banii sau vor-să-piardă-vremea-şi-să-caşte-gura ar tinde spre 0. Chiar şi aşa, ele sunt puţin numeroase, din varii motive.
numai în România!
Ştiţi voi că uneori se spune “mare e grădina domnului!” Eu, ca jurnalist de 20 de ani, am avut ocazia să spun lucrul ăsta destul de des. Cele mai multe ştiri cu care m-am întâlnit şi pe care le-am dat mai departe nu sunt decât variaţiuni pe aceleaşi teme, în funcţie de anotimp, calendaristic sau electoral. Diferă doar locaţiile şi numele. Dar câteva sunt unice în felul lor! Şi te îndeamnă la gestul acela blasfemic, să-ţi faci cruce cu ambele mâini :) Şi mai au o caracteristică: nu ţi le poţi imagina provenind din alt colţ de lume. Par atât de româneşti, încât ar merita incluse în tratatele naţionale de antropologie culturală!
nu ne mai facem bine niciodată!
N-o să ne facem bine niciodată! N-o să scăpăm niciodată de nesimţiţi, indolenţi, pomanagii şi asistaţi! O viitură puternică s-a produs, vineri dimineaţă, pe pârâul din localitatea Zorleni, 15 locuinţe şi 50 de gospodării fiind inundate. La solicitarea autorităţilor locale, ISU Vaslui a mobilizat în zonă mai multe echipaje de pompieri pentru evacuarea apei. În imaginile surprinse de colegii mei se vede cum cei trimişi acolo îşi fac treaba, în timp ce localnicii stau în mijlocul străzii, la taclale.
pentru mine nu mai sunteţi Maestrul Arşinel!
Acum, sincer, câţi dintre noi, aflaţi în suferinţă, am fi refuzat un transplant făcut peste rând, şi am fi cedat locul unui necunoscut? Nu cred că foarte mulţi. Eu, unul, nu pot spune cum m-aş comporta în chestiuni de viaţă şi de moarte. Dar ştiu sigur că, după aceea, dacă cineva mi-ar reproşa că am ţinut mai mult la mine decât la principiile care ar fi trebuit să mă oprească să accept tratamentul preferenţial, nu m-aş da victimă a răutăţii oamenilor şi nu m-aş declara patetic nefericit că m-am născut pe meleaguri mioritice.
javre!
Un copil de 4 ani a fost omorât de maidanezi! În capitala României, ziua în amiaza mare! Ce fac oamenii în astfel de momente? Îşi asumă responsabilităţi, caută soluţii, deplâng moartea unui băieţel? Nu! Nicidecum! Aruncă vina unul pe altul, până când aceasta se aşterne mai grea ca pământul, peste rănile victimei. Primăria se spală pe mâini şi spune că locul dramei era privat. Câinii nu, dar ce contează? După eveniment, s-au găsit urgent zeci de angajaţi, maşini, dotări tehnice. Toate pentru a arăta la televizor cât de prompte pot fi autorităţile.
