Fiecare sesiune de bac se lasă cu tânguieli şi scuze. Că subiectele, că poezia, că şcoala, că profesorii, că politicienii, că universul… Că orice, numai că elevul a fost indolent sau prost, nu. Sunt câţiva care arată că se poate să promovezi cu notă foarte mare, deşi au o situaţie specială. N-au stat în ultimii 4 ani pe banii lu’ mămica şi tăticu’, cu singura responsabilitate de a merge la şcoală şi de a învăţa. Responsabilitate de care pe mulţi, aşa cum vedem în fiecare an, îi doare fix în… cot. Nu e cazul Mihaelei Emiliana Alexandru. La 35 de ani a dat examenul de maturitate şi l-a luat cu a doua medie din judeţul Galaţi, 9,96!
Category Archives: Oameni
Asta da vedetă! Jos pălăria!
Pe Amy Adams o ştiu din multe filme. Despre unele am scris aici şi aici. Cel mai mult mi-a plăcut aici. E o actriţă încă tânără :), a cărei carieră a “explodat” în ultimii 8 ani. Timp în care a fost nominalizată de nu mai puţin de 5 ori la premiile Oscar! O artistă versatilă, care se mulează foarte bine atât la rigorile unui blockbuster cât şi la cele ale unui indie. O vedetă pe care paparazzi n-o prea urmăresc, pentru că nu face nimic ieşit din comun, cel puţin în sensul pe care-l dau tabloidele acestei sintagme. Dar despre care, iată, se vorbeşte, de bine, chiar şi când nu e vorba de interpretarea vreunui rol.
astea da vedete! jos pălăria!
Ştiţi ce e aceea o vedetă? Nu, nu vă gândiţi la gonflabilele şi maneliştii de la noi. Nici la parveniţi sau la odraslele lor. La fătucile şi băieţaşii pe care îi vedeţi zilnic în tabloide video sau tipărite şi despre care nimeni nu ştie cu ce se ocupă. Nici la subretele care sar din studiourile tv direct în paturi de fotbalişti sau afacerişti şi nici la surorile, mamele sau sosiile acestora. Nici la protagoniştii telenovelelor cu scandal propuse din când în când publicului inept. Da, ştiu că e mai greu să identificăm o vedetă adevărată în marea de impostură şi oportunism de la noi. Afară e mai simplu. Vedete sunt acei artişti pe care oamenii vor să-i vadă sau să-i audă şi ale căror creaţii scot bani frumoşi din buzunarele spectatorilor.
oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (15)
Există părinţi şi “părinţi”. Unii s-ar arunca şi-n foc pentru copiii lor, alţi i-ar arunca pe aceştia pe străzi ca să cerşească. Unii ar sta cât mai mult cu ei, alţii ar recompensa cu bani absenţa. Unii i-ar asculta, alţii s-ar face ascultaţi. Unii i-ar bate, alţii s-ar bate cu tot universul pentru ei. În sfârşit, aţi prins ideea :) Aşa cum spuneam şi aici, jurnalele informative sunt pline de ştiri despre copii maltrataţi sau ignoraţi, mutaţi ca nişte mobile de colo-colo de “părinţi” egoişti şi iresponsabili. Aşa că eu vreau să compensez, şi vă voi vorbi astăzi despre un tată adevărat. Care trăieşte în îndepărtata Chină, alături de băieţelul lui Xiao Qiang, de 12 ani.
oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (14)
Ultimii 20 de ani au adus cu ei scăderea prestigiului unei caste care, până la revoluţie, se bucura de încredere şi respect. Cea a medicilor. Mulţi dintre ei au luat calea străinătăţii, a condiţiilor de muncă şi a salariilor decente. Alţi au rămas aici, luptându-se cu sistemul. Cred că toţi cei care am avut probleme de sănătate, mai mari sau mai mici, am cunoscut doctori buni, care ne-au plăcut şi ne-au impresionat prin profesionalismul lor, şi unii… mai puţin buni sau impresionanţi :) Dar nu cred că vreunul dintre noi a avut ocazia să cunoască un medic precum cel despre care vă voi vorbi astăzi!
gesturi mici, oameni mari (4)
Nu prea sunt microbist, aşa că nu ştiu dacă astfel de gesturi, ca cel despre care voi vorbi astăzi, sunt la ordinea zilei în fotbalul mare, cel din ţările civilizate. Dar ştiu aproape sigur că eu n-am văzut niciunul de genul acesta pe stadioanele de la noi. Nu spun că n-au existat, ci doar că eu n-am cunoştinţă despre vreunul. Şi, dacă există, ar merita mai multă atenţie din partea presei decât amantlâcurile şi beţiile sportivilor.
