Deşi se anunţa interesantă, perioada asta de coabitare premier-preşedinte depăşeşte aşteptările şi începe să semene cu un joc de şah, în care adversarii, în loc de piese delicat sculptate şi mişcări discrete, se folosesc de ghioagele pionilor şi de şarje năprasnice, în luminile camerelor de televiziune. Pentru cei mai mulţi, ele nu sunt decât manifestări ale aceluiaşi vechi război dintre Băsescu şi restul lumii nesupuse. Eu cred că e mai mult decât atât. Dar să vedem circumstanţele:
oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (2)
Spencer West şi-a pierdut ambele picioare când avea doar 5 ani, din cauza unei boli genetice. A crescut, înconjurat de milă, de ironii sau chiar de răutăţi. Dar a crescut frumos şi astăzi stă mai drept decât o fac mulţi dintre bipezi. A devenit un vorbitor motivaţional şi încearcă să le arate celor ca el şi celorlalţi că în viaţa nu e important ce ţi se dă ci ceea ce faci cu ce primeşti.
Cea mai nouă ispravă a acestui om minunat a fost escaladarea ÎN MÂINI a celui mai înalt munte din Africa, celebrul Kilimanjaro.
dă mai departe – 2
continuarea de aici.
Oamenii fac în fiecare zi fapte bune, oamenii beneficiază în fiecare zi de binele făcut de alţii. Problema noastră e că nu-l conştientizăm, nu-l recunoaştem ca atare, în primul rând pentru că nu vrem, cu nici un preţ, să rămânem datori cuiva. Şi, inteligenţi cum suntem, nu ne dăm seama că există şi pentru această frică un antidot. Să ne plătim “datoria”, dând mai departe binele primit.
dă mai departe
Să tot fie 10 ani de când am văzut prima dată filmul Dă mai departe! Un gen de basm modern în care un tânăr erou vrea să schimbe universul. Ca răspuns la o temă dată la şcoală, el trebuie să imagineze o cale (aplicabilă!) prin care lumea în care trăieşte şi de care e nemulţumit să devină mai bună. Se gândeşte la un lanţ al „binelui”. Va face bine unor oameni iar aceştia, la rândul lor, îl vor „da mai departe“, ajutând alte persoane. Şi tot aşa, din mână-n mână, binele se va răspândi în întreaga lume, schimbându-i faţa.
când au dreptul să aleagă…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
Citește restul articolului
seară de film
Un indie de excepţie, un recital actoricesc memorabil. O dramă profundă, o dezintegrare umană, o cădere în abis. Asta vă propun pentru această seară. E un film plin de mister. Nimic nu e sigur, iar interpretările ţin, desigur, de modul în care (ne-)am învăţat să-i privim pe oameni. Personajul prinicipal se îmbogăţeşte sau sărăceşte interior, în funcţie de ochii care-l privesc. De noi.
