4 ani, TVR a fost una dintre cele mai obediente portavoci ale regimului prezidenţial, deşi finanţată din bani publici. A angajat toţi rapsozii politici, salvându-i de la publicaţiile sau televiziunile mogulilor buni, dar cam rupţi în cur. S-au cheltuit sume imense pentru salariile lor şi ale colaboratorilor chemaţi să combată “deontologic” ofensiva mediatică a Antenei 3 şi, parţial, a Realităţii (atunci când vîntu era iar certat niţel cu tătucul de la Cotroceni). Audienţele au scăzut constant, ajungând acum, de multe ori, să rivalizeze cu cele ale unor posturi de nişă. 4 ani de politici editoriale făcute după ureche, fără strategii pe termen lung şi fără asumarea rolului pe care trebuie să-l joace o televiziune publică.
e copii, ce să le faci?
În clasa a 8-a, la o teză de română am luat 9. Mamă, şi cât de bine scrisesem! Şi totul din capul meu, nu comentarii copiate din prefeţele cărţilor sau, ca în zilele noastre, din referate de pe net. Am întrebat profesoara de ce aşa nedreptate (cum părea în ochii mei de 13 ani). Mi-a spus că, în frenezia mea literară, am cam uitat de virgule :)
de ce le place românilor circul
Acum mulţi ani, imediat după alegerea actualului “preşedinte”, le-am spus prietenilor mei: “să vezi acum circ, de-o să ne săturăm!” Am avut dreptate. Dar m-am şi înşelat! Circ am avut cât pentru un campionat mondial strămutat de la Monte Carlo în fiecare sat, comună, orăşel sau municipiu din România, dar de săturat, nu ne-am săturat!
seară de film
Atunci când muzica face ceea ce i-a fost destinat: aduce oamenii împreună. Atunci când sufletele frumoase se găsesc sau se regăsesc, măcar în basme. Atunci când îţi vine să intri în ecran pentru a da o mână de ajutor. Atunci când e atât de bine, încât vrei să crezi cu adevărat, ignorând orice element care te-ar putea aduce la realitate, ca simplu spectator al unui film. Da, ştiu, sunt un pic exaltat. Dar ce să fac, dacă mi-a plăcut atât de mult, încât i-am dat 9?
Puya, băiat de băiat
L-am cunoscut pe Puya acum 6 ani, pe vremea când eram editor in chief (ta-na-na! :) la Seat Magazine (revista corporate a celor de la Porsche România). Şi cum tocmai aflaseră că îşi luase un Seat Ibiza (galben), trebuia ca următoarea ediţie a publicaţiei să găzduiască un interviu cu vedeta proaspăt proprietară de maşină iberico-teutonă. Sincer să fiu, am fost destul de reticent privind şansele de reuşită ale demersului meu. E destul de greu să n-ai idei preconcepute când reuşeşti să asculţi măcar un minut din hiturile hip-hop ale acelei vremi. Cu ocazia asta am aflat că-l cheamă Dragoş. Şi că nu e bine să ai idei preconcepute (sigur, asta ştiam eu mai demult :).
seară de film
O nouă comedie pentru această seară. Una uşurică, amuzantă şi plăcută. Desigur, dacă sunteţi ca mine, n-o să râdeţi în hohote şi nici n-o să vă tăvăliţi pe jos. Dar sigur o să zâmbiţi şi o să vă binedispuneţi. Asta pentru că Steve Carell joacă impecabil rolul unui bărbat care a ajuns la 40 de ani fără să fi făcut sex. Şi pentru că nimic nu poate fi mai haios decât să vezi o mână de masculi încercând să-i facă rost prietenului lor de o “partidă”.
