de bună voie şi nesiliţi de nimeni
De bună voie şi nesilită de nimeni, decât de naivităţile unei părţi din tine, naţiune română, vrei să-l iei de soţ pe Traian Băsescu, până când moartea sau constituţia vă vor despărţi? Ar fi fost, poate, mai nimerit să folosesc formula de la divorţ, pentru că despre asta e vorba acum, dar n-o cunosc, aşa că am apelat la cea de la care a început totul. Acum aproape 8 ani, 220.000 de români au decis ca ţara să meargă “hăis”, în loc de “cea”. N-a fost un mariaj din iubire profundă şi nici din credinţă în sfinţenia angajamentelor luate în faţa Parlamentului şi a lui dzeu.
la datorie
oamenii n-au nevoie de oglindă…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
Citește restul articolului
e lovitură de stat, monşer, parol!
Să nu fii de acord, principial, cu metodele folosite pentru a scăpa de ariergarda regimului Băsescu, e una. Şi eu nu sunt, aşa cum am scris aici. Să achiesezi la strigătul gâtuit şi disperat, dar profund caraghios, al “victimelor”, îngânându-l peste tot pe unde ai posibilitatea, cum că e Lovitură de Stat, e cu totul altceva.
Câtă istorie ştiu eu, şi ştiu niţică, n-am auzit ca, vreodată, vreo majoritate parlamentară să dea o lovitură de stat. Dacă cineva are cunoştinţe despre astfel de daravelă, să-mi zică, să mă minunez şi să corectez.
cine seamănă vânt, culege furtună
Nu e în regulă ce se-ntâmplă. Nu e deloc în regulă ca o majoritate (mai ales una neligitimată încă de popor) să forţeze fiecare mecanism care-i stă la îndemână pentru a castra minoritatea. Nu e doar nedemocratic (ceea ce în România, şi nu de ieri de azi, nu înseamnă mare lucru) ci şi profund imoral. Măreţia celui care are puterea nu se vede în abilitatea de a-şi zdrobi adversarii ci în capacitatea de a fi corect şi echilibrat în luptă.
