Milano – quarta puntata – lago di Como

Într-una din zile, am zis să profităm de distanţa mică, şi am dat o fugă până la lacul Como. O întindere mare, mare de apă, străjuită de mici aşezări semirurale, cocoţate pe versantele dealurilor (uneori munţilor) care străjuiesc valea. Mare noroc au milanezii că pot fugi în week-end-uri din marea metropolă şi, într-o oră, se pot relaxa pe malul apei, tolăniţi pe vreo terasă înverzită. Bănuiesc că mulţi au şi case de vacanţă pe acolo.

– am mers cu trenul de la Milano la Como. Garnitura, cam pustie, deşi era într-o luni dimineaţa, mirosea destul de ciudat. Toaleta, deşi curată, nu avea apă. Como, străjuit de turnuri, ascunde între zidurile medievale un orăşel turistic. Străduţe înguste, flancate de magazine şi de terase. Nu durează prea mult să-l străbaţi cap-coadă, dar, cu răbdare, descoperi curţi interioare surprinzătoare, ascunse trecătorilor obişnuiţi.

 – într-o frizerie mică, un bărbier e dichisit cu papion

– sunteţi familiarizaţi cu sistemul “pay back”? Atunci când duci la magazin un produs vechi şi obţii o rducere pentru cel nou. La noi se aplică, uneori, la electronice. Italienii l-au perfecţionat. Duci cămaşa veche şi obţii o reducere de 6 euro la cea nouă.

– evident că am dat şi peste români. De data asta, ţigani dotaţi cu acordeon. N-am reuşit să înţeleg de ce naiba le cântau italienilor besame mucho sau o chansonettă franţuzească. Păi ori le ziceau de-alea neaoşe, de pe la noi, ca să simtă autohtonii cam cum e treaba cu exotismul muzical  din România, fie le adaptau melodiile locale la instrumentul din dotare. Cred că mulţi ar fi fost încântaţi să asculte O sole mio cântat la acordeon.

– multe flori la ferestre, o uşoară compensaţie pentru lipsa copacilor din incinta cetăţii.

– şi, acolo unde n-au fost bani de refăcut faţadele, s-au găsit alte soluţii care să atragă privirile

– de la Como la Bellagio am ales să mergem cu microbuzul. Am avut astfel posibilitatea să admirăm lacul de la înălţime şi să ne facem o idee despre localităţile care se întind de-a lungul ţărmului. Noroc că avem stomacurile puternice. Şoferul era un italian sadea. Asta înseamnă viteză, chiar dacă strada era un pic mai lată decât microbuzul şi plină de serpentine. De multe ori trebuia să ne ţinem ca să nu zburăm la vreo frână bruscă. Urmată, invariabil, de o dovadă de măiestrie pentru a ne strecura, la 1-2 centimentri distanţă, pe lângă maşina care venea din sensul celălalt. Dar, una peste alta, drumul a fost frumos, datorită peisajului şi comentariilor făcute de puştii care se întorceau acasă de la liceul din Como.

– Bellagio – perla lacului (aşa o numesc ghidurile turistice). Un orăşel vechi tipic italienesc, construit în pantă, în care mai toate străduţele coboară spre mare. Înguste cât pentru un singur om. Bănuiesc că e un refugiu excelent pentru pictori sau scriitori. Şi, desigur, pentru pensionari dornici de o cură de linişte şi aerosoli de lac. Dar în sezon, cred că e o aglomeraţie de nedescris şi străbaterea lui pe jos devine un calvar. O localitate cu un aer boem. Sau, cum e acum la modă… vintage. 

– de la Bellagio la Varenna, cu ferryboat-ul. Doar un sfert de oră, suficient, însă, pentru a vedea din mijlocul lacului amândouă orăşelele. Mai puţin simandicoasă decât Bellagio, Varenna pare mai umană, mai locuită. Mie mi-a plăcut mai mult. Aceleaşi străduţe mici, de această dată şerpuind de-a lungul ţărmului. În plus, un castel (mai curând o cetate, precum cea din Deva, dar mai mică), cocoţat destul de sus, străjuieşte localitatea şi lacul. Mi-a plăcut soluţia economică găsită de primărie pentru a le permite turiştilor obosiţi să se odihnească.

– de la Varenna la Milano, înapoi cu trenul (care mirosea mai rău decât cel de la venire).

PS. Dacă vreţi să vedeţi pozele mai mari, click pe ele.

va urma

***

Dacă ţi-a plăcut, citeşte şi primele episoade:

– Milano – terza puntata

– Milano – seconda puntata

– Milano – prima puntata (primul episod)

Categorii: călătorii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: