Milano – seconda puntata

După cum vă spuneam, am fost câteva zile la Milano. Dintr-un motiv pe care îl voi dezvălui la sfărşitul serialului, am avut de ales între Roma şi capitala lombardă. Şi am ales-o pe aceasta din urmă pentru că n-o văzusem niciodată. Şi am zis să împuşc doi iepuri de-odată.  Dar s-o iau cu începutul…

low-cost n-ar trebui să însemne mârlănie şi lipsă totală de respect pentru client. Puţini, mulţi, banii pe care acesta îi plăteşte îi dau dreptul să fie tratat civilizat şi cu deferenţă. Nu şi la blueair. Am fost nevoiţi să trimitem un bagaj de mână la cală, pentru că nu intra în scheletul metalic de la intrarea pe pistă. Poate că vina era a noastră, că nu ne-am asigurat că trolerul are cu tot cu roţi dimensiunile cerute. Dar am dorit să mi se facă dovada că acea cutie de probă are dimensiunile specificate, în condiţiile în care 8 genţi de mână ale altor călători, din 10, n-au intrat acolo. Un italian se minuna de faptul că, la venire, geanta lui încăpuse în dispozitiv (cel de pe aeroportul milanez, desigur) şi acum se dovedeşte prea mare. Evident că nu s-a sinchisit nimeni să măsoare, ba, mai mult, am fost trataţi cu tupeu şi cu replica “nu vă convine, nu mai mergeţi cu blueair”! Lăsând la o parte faptul că verificarea ar fi trebuit făcută la check-in, pentru a permite celor ca noi să lase la cală eventualul supradimensionat bagaj, la un preţ decent şi nu să fie forţaţi să plătească 50 (cincizeci!!!) de euro pentru a se putea urca în avion. Adică mai mult decât biletul dus pentru o persoană!!!! Cu alte cuvinte, dacă renunţam la călătorie şi-o reprogramam, pierdeam mai puţini bani decât plătind “surplusul” de bagaje de cală. Dar, cea mai neplăcută a fost atitudinea angajatelor de la blueair care s-au purtat ca şi când ni s-ar face o favoare că suntem lăsaţi să zburăm în aeronavele lor ca nişte cutii de conservă. Început promiţător de excursie. Noroc că, odată ajunşi pe aeroportul din Bergamo, contactul nostru cu firmele româneşti a încetat pentru 6 zile.

– în Milano nu există verdeaţă. Nu sunt copaci pe marginile drumurilor, grădinile particulare lipsesc aproape cu desăvârşire (mai ales în centru), parcurile mai măricele sunt două: cel public, vai de capul lui, cu o mână de copaci răsfiraţi de-a lungul unor alei cu pietriş pe care se plimbă zdruncinându-se tineri pe bicicletă şi copii în cărucioare. Şi cel al Palatului Sforza, unul adevărat, asemănător Cişmigiului nostru. Insuficient, însă, pentru un oraş cu peste 4 milioane de locuitori (doar în zona urbană). De altfel, când l-am străbătut, era superaglomerat, cu greu putând repera vreun petic de iarbă sau vreun colţ de bancă libere. 

– cu toate acestea, n-am resimţit o poluare mai mare ca în Bucureşti şi, deşi am mers ore întregi pe jos, n-am ajuns acasă cu gulerul sau şosetele negre şi nici cu părul sârmă. Poate şi pentru că străzile sunt pline de scutere şi Smart-uri, mici şi practice, care au luat locul bătrânului autohton Fiat 500 (în poza alăturată, legat de un stâlp, ca un cal deşălat într-un târg de provincie).

– metroul acoperă o mare parte din oraş (sau din subteranul lui, dacă vreţi să fiu mai catolic decât Papa în exprimare). Înăuntru miroase urât şi staţiile sunt extrem de sărăcăcioase, construite într-un stil strict utilitarist. Nu în toate există afişaje pe care să vezi cât mai e până vine următorul tren. Iar în majoritatea garniturilor nu eşti anunţat în ce staţie ajungi, decât după ce metroul a oprit deja în ea. Dacă nu eşti atent, rişti să călătoreşti mai mult decât intenţionai. Şi, de ce nu, să plăteşti amendă că ai depăşit zona pentru care plătisei bilet. În prima zi am mers cu un vagon peste ale cărui geamuri erau lipite autocolante publicitare. Aşa că, singura cale de a ajunge la destinaţie a fost să numărăm băbeşte staţiile. 

PS. dacă vreţi să vedeţi fotografiile mai mari, click pe thumburi.

va urma

***

Dacă ţi-a plăcut, citeşte şi prima parte:

– Milano – prima puntata (primul episod)

Categorii: călătorii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. cred ca toata lume sa sarurat de compania blueair ,sunt niste idioti se comporta cu noi de parca ar fi coompania lor de acasa , sunt doar niste simpli angajati ,.si de MILANO sa stiti ca este m-ai frumos si curat de cit ROMA.
      Singuru lucru este ff adevarat metroul la milano lasa de dorit ,sa incercati sa ajungeti si la hipodrom in Milano ,sunt multe zone frumoase,sdadionul SAN-SIROS si la piata DOMOsa nu uitati sa va duceti si la taur sa va puneti dorinte…

    2. stai linistit, ca nu doar blueair-ul este de rahat ca lowcost ! Aù zburat pentru prima data in viata mea cu o companie lowcost, de la Bruxelles la Milano Malpensa, cu Jetair! M-au pus sa-mi bag laptop-ul la cala !!!!! Pentru ca regulamentul spune ca ai voie doar o singura bucat de bagaj ! Deci poseta si laptop-ul inseamna 2 bucati la ei ! Cu chiu cu vai am bagat laptop-ul in geanta de umar, pe care am tinut-o efectiv deschisa si am platit 50 de euro tot pentru un trolley normal, acceptat, de Air Italia, Tarom, Lufthansa etc ca .. ghici.. bagaj de mana ! Faza cu dimensiunile , la fel, dar la plecare de la Milano, cand ma intorceam la Bruxelles ! Cand am inceput sa fac gat , mare mi a fost mirarea cand am primit raspunsul ” ori faceti ca noi , ori dormiti la <MIlano in seara asta, si nu ne intereseaza ca nu vei mai calatori niciodata cu aceasta compania, avem noi fraierii nostri" !!! Deci, lowcost e peste tot, un rahat de servicii si acelasi cofort de rahat, de mai aveam putin si ma lua vecinu' in brate !!

    3. radu daca alegeai roma nu aveai aceste regrete dar asa stii cum stau lucrurile cu milano!
      eu am fost de vreo 5-6 ori in acel oras dar metro-ul nu l-am luat niciodata!multumesc din suflet claustrofobiei mele!
      sper ca pina la sfirsitul serialului tau sa citesc si despre partea buna a voiajului !sper sa fie una!
      a presto!
      ciao!