Tocmai s-au împlinit doi ani de când 459 de parlamentari au decis că merit să fac parte din Consiliul Național al Audiovizualului. Sincer să fiu, în acest moment am mai multe dubii decât atunci dacă am făcut bine (pentru mine) că am acceptat o astfel de responsabilitate. Pe de o parte, poziția din care pot încerca primenirea aerului din spațiul audio-vizual se potrivește foarte bine cu reperele în care am crezut și în baza cărora am activat în televiziune și radio în cei 21 de ani de carieră. Pe de altă parte, modul meu revoluționar de a încerca să fac lucrurile nu se prea încadrează în structura destul de rigidă a unei instituții precum CNA-ul și cu unele constrângeri, deseori născătoare de frustrări, ale unui sistem democratic în care votul e suveran, dar unitățile de măsură variază în funcție de experiența de viață, valorile personale și viziunea asupra societății pe care mass-media o modelează în mare parte. Dar cel mai incompatibil m-am dovedit a fi cu elementele care le parazitează pe cele de mai sus, motivații greu de cuantificat, incongruențe în cântărirea faptelor și a culpelor, subiectivisme aflate într-un antagonism evident cu intransigența legii. Și, cel mai neplăcut în plan personal a fost judecatul la grămadă a membrilor de către cei din afară, indiferent de activitatea individuală. Am scris aici despre asta, nu mai reiau.
Dar, pentru că așa sunt construit, continui să-mi îndeplinesc responsabilitățile pe care mi le asum, indiferent de numele celor deranjați sau de presiunile care se fac.
La câteva săptămâni de la intrarea mea în CNA am început să mă lovesc de imperfecțiunile normelor audiovizualului. Și, dacă în privința legii vechi de 15 ani, nu prea puteam face nimic, mi-am concentrat atenția și eforturile pe modificarea Codului. Procesul, demarat în noiembrie 2015, s-a finalizat în februarie 2017, cu mare greutate și cu multă risipă de energie și răbdare din partea mea pentru a-mi mobiliza colegii să închidem împreună acele portițe prin care mulți radiodifuzori se strecurau pentru a scăpa neamendați sau cu sancțiuni mult mai mici. Aici am vorbit despre schimbările adoptate, cele mai multe în urma amendamentelor mele.
Am continuat să propun amenzi ori de câte ori am considerat că un derapaj merită o astfel de sancțiune. Așa cum am mai spus, un membru nu poate da amenzi de unul singur, e nevoie de votul majoritar pentru asta. În acești doi ani, am propus mai multe amenzi decât toți ceilalți colegi ai mei la un loc. Nu, nu este o laudă, este o realitate care nu-mi convine, din foarte multe motive, dar pe care trebuie s-o accept ca pe un efect secundar al dorinței mele de a face treabă cu adevărat. Aveți aici situația la zi cu amenzile propuse de mine. Și aici un caz a cărui rezolvare în Consiliu m-a dezamăgit profund. Dar, așa cum spuneam, în democrație trebuie să respecți regulile, chiar și atunci când exitul votului nu-ți convine.
Pe de altă parte, mă străduiesc să acționez cât mai mult în zonele în care inițiativa personală are mai mari șanse de reușită. Astfel că am continuat vizitarea tuturor televiziunilor și radiourilor locale și regionale din România, demers unic în istoria CNA-ului. Astfel, în acești doi ani, am fost în 24 de județe, 77 de posturi TV și 60 de radio, m-am întâlnit și am discutat cu sute de jurnaliști și manageri, pentru a afla la ei acasă care sunt problemele cu care se confruntă și cum reușesc să supraviețuiască într-o economie debusolată, cu zeci de primari, pentru a vedea cum colaborează cu mass-media în interesul comunității, cu sute de liceeni, pentru a afla de ce se uită sau de ce nu se uită la anumite programe și, în general, pentru a-mi face o idee despre care sunt lucrurile de care trebuie să-i protejăm aplicând legea audiovizualului. Și, nu în ultimul rând, cu sute de studenți la jurnalism, pentru a descoperi modul în care văd ei acest univers în care sunt gata să plonjeze și cum cred ei că l-ar putea schimba. Da, știu, nu e atât de spectaculos precum bătutul cu cărămida în piept că am dat o amendă colosală pentru derapaje semnalate de stradă, dar cred că, înainte de a reforma serios un sistem, trebuie să-l cunoști în profunzime.
Am demarat discuțiile cu Ministerul Educației și cu Inspectoratul Școlar General pentru un proiect pilot privind ore de educație media în licee. Eu chiar cred că acestea ar putea diminua foarte mult efectele negative pe care manipularea și prostul gust din unele emisiuni le au asupra telespectatorilor și, implicit, asupra societății, în ansamblul ei. Problema cea mai mare în implementarea lui e lipsa de specialiști în mass-media. Nu, nu oricine își dă cu părerea despre ce vede la televizor e un specialist. Și nici oricine face o emisiune cu nulități absolute pe care luminile din studio le ambalează în vedete.
Cred că, în acești doi ani, am avut 6 zile de concediu și am lipsit de la 3 sau 4 ședințe. De fiecare dată am fost într-o deplasare internă sau într-una externă, la vreo reuniune a CNA-urilor europene (la care se pot învăța foarte multe lucruri din experiența celorlalți).
În rest, am rămas fidel felului meu (poate prea) deschis de a fi și de a vorbi despre activitatea mea în cadrul instituției. Am prezentat, de câte ori am avut ocazia, motivele pentru care am acționat într-o direcție sau în alta. M-am ferit, ca și până acum, să mă antepronunț în spețe fierbinți, chiar dacă presiunile au fost mari si reacțiile la tăcerea mea nu dintre cele mai civilizate. Am explicat oricărui om interesat cu adevărat de asta, cum funcționează CNA-ul, care sunt limitările legale și, mai ales, care sunt motivele pentru care nu întotdeauna rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Am început chiar să postez în timp real, pe facebook, detalii despre ședințele publice ale Consiliului, într-un exercițiu de transparență cât mai mare și din dorința de a arăta celor de bună-credință, că eu, cel puțin, n-am nimic de ascuns pentru că nu mi-e rușine de absolut nimic din ceea ce fac în calitatea mea de membru CNA. A, și-am continuat să fiu un om corect, de echipă, chiar dacă unii colegi mi-au făcut aproape imposibil acest obiectiv.
PS. Aici găsiți câteva interviuri pe care le-am acordat unor posturi de televiziune, în care vorbesc mai pe larg despre viziunea mea despre televiziune, societate și CNA.
