La câteva săptămâni de la intrarea mea în CNA am început să mă lovesc de imperfecțiunile normelor audiovizualului. Și, dacă în privința legii vechi de 15 ani, nu prea puteam face nimic, mi-am concentrat atenția și eforturile pe modificarea Codului. Procesul, demarat în noiembrie 2015, s-a finalizat abia în februarie 2017, cu mare greutate și cu multă risipă de energie și răbdare din partea mea pentru a-mi mobiliza colegii să închidem împreună acele portițe prin care mulți radiodifuzori se strecurau pentru a scăpa neamendați sau cu sancțiuni mult mai mici. Mai jos, în tabel, aveți cele mai importante schimbări. În stânga sunt articolele inițiale, în dreapta, cele modificate. Cele bolduite sunt propunerile mele, iar cu italice sunt motivațiile.
| Cum era | Cum e acum |
|---|---|
| ART. 5 (1) Nu pot fi difuzate reconstituiri de infracţiuni, abuzuri sau evenimente dramatice în care sunt folosiţi copii în vârstă de până la 14 ani. | ART. 5 (1) Nu pot fi difuzate reconstituiri de infracţiuni, abuzuri sau evenimente dramatice în care sunt folosiţi minorii. (3) Furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza interviuri şi declaraţii în care minorului îi sunt solicitate păreri referitoare la probleme intime de familie sau care îi depăşesc puterea de judecată. |
| ART. 6 (1) Minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani acuzat de comiterea unei infracţiuni sau victimă a unei infracţiuni ori abuzat fizic, psihic sau sexual poate fi prezentat în programele de ştiri, în emisiuni de dezbateri sau reportaje audiovizuale, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) existenţa consimţământului scris al acestuia; b) existenţa prealabilă a consimţământului părinţilor sau al reprezentantului legal, în formă scrisă; c) asistarea pe parcursul transmisiei sau al înregistrării de către un părinte ori de către reprezentantul legal, respectiv de către avocat în cazul cercetării penale sau arestării. Minorul nu poate fi asistat de către părintele presupus autor al abuzului. | ART. 6 S-a introdus alineatul d) eliminarea oricăror elemente care pot duce la identificarea minorului. |
| ART. 7^1 (1) Ştirile sau relatările referitoare la violenţa din instituţiile de învăţământ vor fi difuzate numai împreună cu punctul de vedere al conducerii şcolii şi cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali ai minorului; face excepţie situaţia în care radiodifuzorul acţionează în interesul superior al minorului, fără să fie afectată imaginea publică a minorului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială. | ART. 7^1 (1) Ştirile sau relatările referitoare la acte de violenţă sau de natură sexuală din instituţiile de învăţământ vor fi difuzate numai împreună cu punctul de vedere al conducerii şcolii şi cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali ai minorului; face excepţie situaţia în care radiodifuzorul acţionează în interesul superior al minorului, fără să fie afectată imaginea publică a acestuia sau dreptul lui la viaţă intimă, privată şi familială. |
| ART. 11 Este interzisă orice referire peiorativă sau discriminatorie la originea etnică, naţionalitatea, rasa ori religia minorului, precum şi la un eventual handicap al acestuia. | ART. 11 Este interzisă orice referire peiorativă, defăimătoare sau discriminatorie la originea etnică, naţionalitatea, rasa ori religia minorului, precum şi la aspectul fizic ori la un eventual handicap al acestuia. Aici nu cred că trebuie date explicații suplimentare pentru modificarea făcută. |
| ART. 14 (1^1) Orice emisiune de tip reality show, al cărei scenariu se bazează pe fapte sau situaţii reale din viaţa unor persoane, conţinând însă şi elemente de ficţiune, se semnalează, la început şi la sfârşit, precum şi la reluarea după pauze publicitare, prin menţiunea "Acest program este o ficţiune" | ART. 14 (1^1) Orice emisiune de tip reality show, al cărei scenariu se bazează pe fapte sau situaţii reale din viaţa unor persoane, conţinând însă şi elemente de ficţiune, se semnalează pe toată perioada desfăşurării emisiunii, cu textul "Acest program este o ficţiune", Foarte mulți telespectatori nu erau conștienți de faptul că vizionează o emisiune bazată pe un scenariu pus în scenă, de multe ori, de actori. De aceea, raportarea lor la ceea ce vedeau putea duce la o distorsionare a realității. |
| ART. 15 (1) Este interzisă difuzarea în intervalul orar 6,00 - 20,00 de programe audiovizuale de studio sau realizate în direct în care se fumează, se consumă băuturi alcoolice ori se prezintă acte de comportament obscen. | ART. 15 (1) Este interzisă difuzarea în intervalul orar 6,00 - 20,00 de programe audiovizuale de studio sau realizate în direct în care se fumează, se consumă băuturi alcoolice ori se prezintă acte de comportament vulgar, trivial sau obscen. |
| ART. 18 Nu pot fi difuzate în intervalul orar 6,00 - 23,00 producţii care prezintă: a) violenţă fizică, psihică sau de limbaj, în mod repetat; b) scene de sex, limbaj sau comportament obscen; c) persoane în ipostaze degradante; | ART. 18 (1) Nu pot fi difuzate în intervalul orar 6,00 - 23,00 producţii care prezintă: a) violenţă fizică, psihică sau de limbaj, în mod repetat sau cu un grad mare de intensitate sau gravitate; b) scene de sex, limbaj sau comportament trivial, vulgar sau obscen; c) persoane în ipostaze degradante, chiar dacă acestea şi-au dat acordul; S-a argumentat uneori că un gest de violență nu trebuia sancționat pentru că... nu era repetat, așa cum scria în cod. Teoretic, puteai arăta la televizor în timpul zilei cum cineva pocnește o persoană de-o întinde pe asflat, dar nu erai amendat pentru că actul de violență era unic, nerepetat! Mulți radiodifuzori se foloseau de faptul că termenul "obscen" are o anumită semnificație pentru oameni, mult mai gravă decât ”vulgar” și ”trivial”. Și că o domnișoară sumar îmbrăcată dansând la bară la ora 14, de exemplu, nu poate fi considerată ”obscenă”. Poate, dar sigur nu are ce să caute pe post în intervalul orar în care mulți minori sunt în fața televizorului. |
| ART. 40 (1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt. | ART. 40 (1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate şi invitate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt. (1^1) În cazul în care acuzaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; respectarea acestui principiu presupune condiţii nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiaşi program în cadrul căruia s-au făcut acuzaţiile. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt. (1^2) Orice material înregistrat în care se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale trebuie să conţină şi opinia acesteia. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt. Mult prea des, în televiziunile românești se obișnuiește ca, într-un talk-show, invitații, de multe ori încurajați sau însoțiți de moderatori, discută despre o persoană care nu e prezentă, de cele mai multe ori, aducându-i acesteia acuzații privind pretinse fapte penale sau imorale. Foarte, foarte rar, se solicită acesteia un punct de vedere, uneori moderatorul anunțând-o pe post că, dacă vrea, poate interveni. Ca și când i-ar face acesteia o favoare. De cele mai multe ori, dreptul la replică e tardiv și, evident, el va fi auzit de alți telespectatori decât cei care au vizionat emisiunea originală. De aceea, de acum înainte, va intra în obligația moderatorului/realizatorului/producătorului să facă tot posibilul pentru a contacta persoana acuzată, chiar în timpul emisiunii respective. }n cazul materialelor ]nregistrate, ;tiri sau reportaje, chiar nu exist[ scuza "directului" pentru a justifica absená unui punct de vedere din partea celui despre care se vorbe;te. |
| ART. 47 (1) Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. (2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie. | ART. 47 (1) Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări rasiste, antisemite sau xenofobe. (2) Sunt interzise în programele audiovizuale afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunităţi definit/e de gen, vârstă, rasă, etnie, naţionalitate, cetăţenie, credinţe religioase, orientare sexuală, nivel de educaţie, categorie socială, afecţiuni medicale sau caracteristici fizice. (3) Sunt interzise în programele audiovizuale afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unei persoane pe baza apartenenţei acesteia la un grup/o comunitate definit/ă de gen, vârstă, rasă, etnie, naţionalitate, cetăţenie, credinţe religioase, orientare sexuală, nivel de educaţie, categorie socială, afecţiuni medicale sau caracteristici fizice. În contextul realității în care trăim, chiar nu cred că aici ar trebui explicate motivațiile unei astfel de reglementări! |
| ART. 93 Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale. | ART. 93 (1) Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale şi să nu utilizeze practici comerciale incorecte, înşelătoare sau agresive. (1^1) Este interzisă publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, precum şi a unor grupuri de persoane. (1^2) Este interzisă utilizarea în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic, inclusiv prin folosirea stereotipurilor de gen.. |
| ART. 117 Publicitatea la produsele alimentare trebuie să respecte următoarele condiţii: a) să nu încurajeze consumul excesiv de alimente; | Art. 117 Publicitatea la produsele alimentare trebuie să respecte următoarele condiţii: a^1) să nu încurajeze consumul de alimente prin folosirea în publicitate a minorilor cu vârsta între 3 și 15 ani; |
PS. Cândva, după ce voi părăsi instituția, voi scrie despre multele modalități prin care s-a-ncercat, dinafară și dinăuntru, să se întârzie cât mai mult, poate chiar să se amâne sine die, finalizarea modificării Codului. Pentru că, deși în declarații, toți suntem pentru un univers audiovizual mai curat și mai sărac în derapaje, prea puțini sunt cei care, în realitate, își doresc o legislație capabilă să facă asta. Dar eu sunt perseverent și nu mă dau bătut cu una cu două :) Și am înțeles, cu ocazia asta, și de ce le va fi foarte greu parlamentarilor să adapteze legea din 2002 la realitățile din 2017 și la provocările viitorului deceniu.
