Pentru cei care nu ştiu, elveţienii au un obicei costisitor, dar care s-a dovedit util nu numai în supravieţuirea micului stat federal, ci şi în atingerea unui nivel de trai şi de civilizaţie invidiat cam de toţi. Aplică democraţia populară “a la carte”. Toate deciziile importante se iau prin referendum, adică membrii cetăţii, contribuabilii, care va să zică, plebea, ce să ne mai ascundem după degete, se exprimă direct, nu prin intermediul unor reprezentanţi care-şi uită, curând după alegeri promisiunile, culoarea politică, valorile şi scopul pentru care au fost trimişi în parlament. Sigur, la ei e vorba de educaţie şi de mentalităţi. Cu rezultatele care se cunosc.
Category Archives: viaţa cetăţii
românii au talent, dar n-au oglinzi…
De fiecare dată când mă uit la “Românii au talent”, sunt încercat de sentimente, emoţii şi trăiri contradictorii. Ba schimb canalul pentru că nu mai pot suporta penibilul pe care nu-l resimte vreunul de pe scenă, ba mă îngrozesc de „normalitatea” înfăţişării unora rupţi total de realitate, ba mă indignez de nedreptatea vieţii, care i-a pus pe câţiva competitori să joace până acum pe alte scene decât ar merita talentul lor. Unii mă amuză, unii mă indispun. Pentru unii mă bucură gândul că, poate, emisiunea e o şansă de care n-au mai avut parte până acum. Alţii îmi dau o stare de bine, pur şi simplu pentru că există. Aşa cum unii mă fac să mă uit cu atenţie şi suspiciune la trecătorii de pe stradă.
sondaj: Eşti de acord cu…
scoate banu’! salvează-l pe mutu
Breaking news (desigur!): Mutu trebuie (până la urmă) să plătească 17 milioane de euro clubului Chelsea! Şi pentru ce? Pentru o amărâtă de cocaină trasă pe nas? Ce, e singurul? Şi ce, în fond, era în timpul lui liber, nu pe teren! Nu s-a oprit în faţa porţii adverse ca să-şi lingă dosul palmei de puţin praf alb. Atunci da, era un motiv să te superi pe el. Şi nici atunci nu merita aşa o pedeapsă, mai ales dacă, după aceea, dădea gol!
capul plecat, sabia nu-l taie
Ne plângem că suntem victime. Ale occidentului, ale orientului, ale comunismului sau ale capitalismului. Ne considerăm o bărcuţă de hârtie pe o mare dominată de atâtea uragane, a căror declanşare depinde de o vorbă sau o trăsătură de condei într-o cancelarie a lumii. Suntem fatalişti şi stăm toată ziua repetând în oglindă figura încrucişatului mâinilor sau a datului din umeri. Vecinii ne sunt duşmani, istoria ne e duşmană, vremea are ceva cu noi.
indicaţii preţioase
Chiar era nevoie de un discurs plictisitor de o oră şi ceva, doar pentru a-i transmite premierului să nu se creadă mai deştept decât Boc? După ce MRU spunea acum două zile că nu se pune problema măririi salariilor, pentru că nu ne permitem să risipim banii publici, vine Traian Băsescu şi anunţă revenirea, de la 1 iunie, la nivelul chenzinelor bugetarilor de dinainte de tăiere. Oare nu putea să-i transmită la telefon? Sau la o cafea, la Cotroceni? Comandantul nu poate face asta. El trebuie să arate (din nou) poporului cine e jupânul. Şi dacă cineva credea că a renunţat la implicare, transferând deja, actualului prim ministru, odată cu cheile de la Palatul Victoria, şi libertatea de decizie, se înşală. Până atunci mai e cale lungă şi centrul de putere nu s-a mutat încă.
