Eram supărat pe cei de la ALTEX de vreo 9 ani. De când am vrut să cumpăr un home cinema dintr-un magazin de-al lor de la Obor și, după ca m-am asigurat la telefon că mai au pe stoc, m-am dus până acolo. M-au lăsat să aștept vreo jumătate de oră înainte de a-mi aduce din depozit un produs vai de mama lui, uzat și plin de praf, care fusese expus pe raft, probabil. Mi-am promis atunci că nu le mai calc pragul niciodată. Și m-am ținut de cuvânt până deunăzi. Ei bine, spre surprinderea mea, nu-mi pare rău că am făcut-o!
Category Archives: timeless
criminal trimis acasă, justiția e ocupată cu altceva!
În timp ce politicienii se bat cu pumnii în piept de cât de independentă au făcut ei justiţia, un dement care a violat şi ucis o fetiţă de 8 ani din Iaşi, a ieşit din puşcărie după numai 8 ani! Iar românii, cu ochii îngălbeniți de arestările televizate, freamătă de bucurie că sistemul juridic funcționează și va face curățenie în țară. Dacă cineva ar grația vreun corupt, ar ieși în stradă. Împotriva aberației criminale de mai sus nu mișcă nimeni niciun deget!
să ne batem iar în piept cu mândria de a fi români
Un domn, pre numele lui Stefan Hell, a câștigat premiul Nobel pentru chimie. Ceva cu microscopia fluorescentă, chestii importante și grele. Bravo lui! Dar detaliul esențial care a transformat această știre într-una interesantă și pentru mass-media de la noi, obligând-o să răpească provizoriu un spațiu oarecare informațiilor despre pușcăriabili, gonflabile, regi de romi, astrologi și vrăjitoare, becali, maneliști și curve sub acoperire, a fost că susnumitul s-a născut… ei bine, da… în România, la Arad. Așadar, să desfacem sticlele cu băutură, să punem micii la prăjit, să rupem cu dinții pungile cu semințe și, cu mâna liberă, să ne batem tare de tot în piept!
nu vă tâmpiți copiii cu filme dublate!
Am mai spus-o de câte ori am avut ocazia. Dublarea filmelor e o prostie! În afară de faptul că e un semn sigur că gradul de analfabetism a crescut îngrijorător, e o cale sigură de a-l mări și mai mult. În condițiile în care cărțile au devenit niște necunoscute pentru copiii români, singura cale de a-și exersa capacitatea de a citi cât de cât cursiv rămâne descifrarea semnelor acelea mici și albe din josul ecranului pe care rulează un film pe care își doresc să-l înțeleagă.
gata, mă fac bișnițar. Pardon, afacerist :)
Știam de mult că eu nu am stofă de întreprinzător privat. Am prea mult bun simț, sunt prea corect și mă cam ghidez în viață după dictonul ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Plus că urăsc motto-ul național ”merge și așa”. Toate cărțile pe care le-am publicat, le-am dăruit celor veniți la lansare. Eu le eram recunoscător că erau interesați de ce aveam eu de spus. Cum naiba să-i taxez pentru asta? Dar să revenim… Pentru că nu pot pricepe sub nicio formă cum supraviețuiesc firme care pun adaosuri comerciale uriașe la produsele lor sau care au servicii scumpe și proaste, sau de ce s-ar duce cineva la restaurant ca să mănânce clătite, vă dați seama că n-am nici cea mai mică idee de cum funcționează lumea reală :)
cu entuziasm, spre evul mediu
Aşa cum s-a-ntâmplat mereu de-a lungul istoriei, în perioade tulburi, marcate de scăderea nivelului de trai şi de educaţie, oameni tind să-şi caute refugiul în religie şi să apeleze la o reţetă uşor de urmat şi relativ ieftină, pentru obţinerea beneficiilor pe care viaţa şi propriile puteri şi calităţi întârzie să le aducă. România nu face excepţie. Compensarea lipsei de evoluţie în planul civilizaţiei cu un amalgam ritualic de simboluri şi dogme este din ce în ce mai pregnantă şi, concomitent, mai contrastantă cu ceea ce se-ntâmplă în ţările în care catedralele sunt transformate în biblioteci publice.
