Anul trecut, şi eu, ca orice român naiv, am crezut că am preluat de la americani nu doar numele, ci şi specificul tradiţiei de Black friday. Că se vor face reduceri pe bune, mari cât să justifice tot tam-tam-ul provocat de prima ediţie românească. Aşa că, după ce-am venit de la studio, am stat până pe la 3 noaptea pe net, în speranţa că vreunul dintre siturile marilor magazine online îşi va reveni şi va afişa şi altceva decât scuzele că noi suntem prea mulţi şi ei prea români ca să se fi sigurat că nu le crapă imediat serverele! Nu s-a-ntâmplat, aşa că am mers la somn!
“Deranjat de limbajul murdar folosit de actori, profesorul Sorin Sitea, venit la teatru împreună cu un grup de elevi, a urcat pe scenă, a pus mâna pe un microfon și și-a invitat elevii să părăsească sala.” S-a-ntâmplat la Iaşi, la Teatrul Naţional (!!!), la reprezentaţia “piesei” Nirvana.
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea… zice rapsodul! Şi el n-avea nevoie de sondaje de opinie ca să afle asta! Învăţase din moşi strămoşi că nicăieri nu e ca acasă. În vremurile astea moderne, se fac cercetări pentru a se ajunge la aceleaşi concluzii. Chiar dacă rezultatele se cam bat cap în cap, e înduioşător să afli (din nou) cât de frumoşi ne vedem în oglindă, cât de urâţi îi vedem pe ceilalţi, dar cum, în pofida defectelor lor, jumătate dintre noi nu i-am părăsi sub nicio formă. Iar cealaltă jumătate, cam da!
Profesori, medici, poliţişti… Încolonarea! Să vi se alăture imediat cei cu venituri sub cel mediu pe economie, cei cu mulţi copii, şomerii, pensionarii şi studenţii! Acum, în pas de defilare, spre cea mai apropiată puşcărie! Acolo veţi primi ceea ce acasă, sau în locuinţele închiriate pe bani grei, nu aveţi! Dacă vi se pare că statul nu e darnic, intraţi în închisoare şi vă veţi convinge de contrariu! Vă aşteaptă un sejur all inclusive, relaxare, divertisment, cursuri gratuite de artă sau de reconversie profesională! Totul, pe banii proştilor cinstiţi de afară!
Ca în fiecare an, octombrie aduce în casele românilor, prin televizor, pe lângă fascinantele N.D.A.-uri (nunţi, divorţuri, amantlâcuri), şi imagini de la hramul sfintei Parascheva de la Iaşi, cunoscut în popor drept “rugby cu binecuvântare”. Şi asta pentru că, an de an, lungile cozi care şerpuiesc prin curtea Mitropoliei din capitala Moldovei se transformă, mai devreme sau mai târziu, în grămezi neorganizate, din care scapă cine poate.
Mai ţineţi minte zicala strămoşească “cine are carte, are parte”? Uitaţi-o! Voi, cei care v-aţi născut după ’89 şi care n-aţi prea auzit-o, nu vă bateţi capul cu ea. E adevărat că nu se specifică de ce anume ai parte, dar experienţa proprie mă face să cred că e vorba de belele. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ţi se destupă mintea şi cu atât ai mai multă nevoie de răspunsuri. Cu cât citeşti mai mult, cu atât viziunea despre lume devine mai amplă, cu atât înţelegi mai multe lucruri şi, implicit, starea de angoasă este mai accentuată.