500 de oameni, popi, călugări sau simpli habotnici au manifestat în capitală împotriva cipului! Ăluia din cardul de sănătate, precursorul celui de identitate, amândouă antemergătoarele apocalipsei. După ce au reuşit să determine autorităţile nevricoase să nu mai scrie CARD pe bucăţica de plastic, pentru că, citit invers, dădea DRAC (!!!!), desantul adus de maşina timpului în faţa Casei Poporului tocmai din anul 1000, vrea distrugerea instrumentelor satanei, prin care acesta află de ce boli suferim, ce grupă sanguină avem şi dacă manifestăm alergii la căpşuni sau la proşti.
Category Archives: timeless
nu-ţi uita copilul în faţa televizorului
Ne-am obişnuit să dăm vina pe mass-media pentru toate relele din societate. Sau pentru cele de la noi din casă. Chiar şi pentru cele de la noi din cap. Ea e considerată responsabilă pentru politicienii pe care îi votăm, pentru modelele tinerilor, pentru că aceştia nu mai citesc, pentru lipsa noastră de civilizaţie şi bun simţ, pentru că şcoala a intrat în colaps, pentru că e criză economică şi nu ne mai ajung banii de bemweuri, pentru că furăm, minţim, lenevim…
între harlem shake şi dreptul de a vota
Pentru că e cool să te dai interesat de tineri şi de problemele lor, politicienii îşi pregătesc viitoarele campanii electorale, propunând scăderea până la 16 ani a vârstei la care românii pot vota. La prima vedere, mulţi se vor arăta încântaţi de idee, mai ales cei care se văd brusc băgaţi în seamă şi trataţi ca adulţi, într-o ţară în care sunt obişnuiţi să fie ignoraţi. Şi ce altă formă de a le gâdila orgoliul ai putea găsi, decât să le dai responsabilitatea de a alege preşedintele ţării?
oripilaţilor!
Văleu, muică, ce să vezi, liceenii fac sex în grup în veceul şcolii! Şocant, incredibil, ultragiant! Ea zice că a fost violată, ei spun că ea stătu de bună voie. Nimeni n-a depus vreo plângere, dar spiritele se inflamează, media se umple de galben, inspectoratul demarează o anchetă! Ce să mai, România e în pragul sufocării de indignare!
unde naiba eşti dusă, Românie?
Măi Românie, am trecut pe la tine, să-ţi urez alea-alea, ştii tu, tot binele din lume, că doar e suficient şi poţi să-l împarţi celor dragi, cu generozitate, din gură. Dar nu dădeai semne c-ai fi fost acasă. Luminile stinse, tăcere deplină, doar beculeţul de deasupra uşii pâlpâia ameţit peste preşul “made in China”, pe care scrie Welcome. Aşa că ţi-am lăsat câteva rânduri, promit să nu folosesc cuvinte complicate, ştiu că ai avut probleme la bac şi n-aş vrea să-ţi distrug self-esteem-ul.
Adevărul meu despre România
Am fost întrebat de câţiva conaţionali care şi-au căutat împlinirea pe alte meleaguri, ce înseamnă România pentru mine. Nu mi-a fost uşor să le răspund. Dar am făcut-o, chiar dacă, cel mai probabil, nu era răspunsul pe care-l aşteptau. Pentru că, pentru mine, încă există o diferenţă între realitatea românească şi ceea ce eu consider a fi adevărul românesc. Diferenţa asta mă doare dar mă face să nu plec, încă, ochii, când trec pe lângă un drapel.
