Aceste rânduri mi-au venit în cap după ce-am aflat că la bac, la proba de limba română (?!?), li s-a cerut să argumenteze importanţa alegerii unui model în viaţă. Când eram mic, mic, nu ştiu ce voiam să mă fac şi nici nu cunosc pe nimeni care să-mi fi pus o astfel de întrebare şi care să fi reţinut răspunsul. Mai târziu, prin şcoala generală, pentru că-mi plăceau istoria şi profesorul care-o preda, m-am gândit să mă fac arheolog… visam să descopăr cetăţi dispărute, morminte secrete, comori incredibile. La un moment dat, am vrut să mă fac actor, dar cum am o memorie extrem de proastă, am abandonat ideea înainte de a-mi da seama de ce-mi venise :)
Category Archives: timeless
de ce trebuie să facă toţi liceul?
Ura! Procesul de dezalfabetizare a României continuă cu succes şi-n ritm accelerat. Iar efectele nu mai pot fi camuflate nici măcar prin simplificarea până la ridicol a subiectelor de capacitate. Anul acesta, după multe, dar inutile, simulări, 75% dintre absolvenţii de clasa a 8-a au reuşit, cu chiu cu vai, să ia notă de trecere la evaluările naţionale. Procentajul a fost tratat de marea parte a presei ca fiind normal, deci neinteresant pentru titluri galbene. Mai mult, unii jurnallişti îl consideră exagerat de bun, deci tributar unor interese politice. Ca şi când faptul că 25% dintre elevi sunt incapabili să ia 5-ul la un examen cu grad minor de dificultate, ar fi un motiv de mândrie pentru orice guvern! E adevărat că, pe lângă iminentul dezastru de la bac, rezultatele acestea par chiar tonice.
cealaltă Românie, cea care nu e (la) TV
Am o meserie stresantă. Poate nu ea, în sine, ci lucrurile cu care vine la pachet. Mai ales în ultimii ani, să vorbeşti zilnic de crime, accidente, jafuri, violuri, incendii, războaie politice, de becali, bahmuţanca, diaconescu, salam, îţi poate da o stare de disconfort psihic, îţi poate crea o imagine despre societate şi despre oamenii ei, mult mai sumbră şi mai descurajantă decât este realitatea. Din fericire, faptul că dintotdeauna am avut o viaţă şi în afara studioului de televiziune, una în care m-am implicat profund în treburile cetăţii, mai ales în stimularea şi promovarea tinerilor cu talent, cam singurii care mai pot schimba ceva pe tărâmurile mioritice, m-ajută să-mi menţin optimismul pe linia de plutire.
La mulţi ani, Europă!
Sunt un pro-european din convingere. Mai mult, sunt adeptul unei Europe federale, în care să existe o autoritate centrală puternică, cu atribuţii în politica externă, apărare, taxe şi impozite, educaţie şi sănătate. Nu cred să fi existat în istoria continentului o altă perioadă atât de propice atenuării decalajelor dintre zonele mai bogate şi cele mai puţin avute. Desigur, depinde mult şi de dorinţa locuitorilor acelor areale de a evolua, de a se apropia de un standard ridicat de civilizaţie, de a-şi asuma responsabilităţi şi de a le îndeplini.
ne-am tâmpit de tot!
În orice colţ al lumii care a descoperit apa caldă, instalarea unui lift într-o clădire este un lucru banal, interesant, poate, doar pentru cei care-l vor folosi. Doar în România se transformă în eveniment naţional, cu implicaţii mistice, la care contribuie atât forţe telurice cât şi divine, pentru că, după cum se ştie, nu există simbol mai potrivit legăturii sus-jos, decât un lift!
românul, frate cu televizorul
Români, puneţi-vă treningul ăla bun, desfaceţi sticlele de vin spumant şi punga nouă de seminţe, aruncaţi petarde pe balcon, iertaţi-vă soacrele şi rugaţi-le să vă ierte, chemaţi-vă nevestele de la bucătărie şi sărbătoriţi! În sfârşit suntem şi noi pe primul loc la ceva în Europa! În sfârşit nu mai suntem coada cozilor, ca în cazul nivelului de trai, al igienei personale, alfabetismului, kilometrilor de autostradă, caselor cu toaletele înăuntru, După ce am reuşit, cu un efort milenar, să ne clasăm printre primii băutori ai vechiului continent, e timpul pentru o nouă performanţă, mai spectaculoasă!
