Category Archives: fotografii

de din vremuri de demult

Când am văzut-o prima dată, am rămas fără grai Nu cred să mi se mai fi întâmplat vreodată. Pur şi simplu nu-mi venea să cred că există aşa ceva în ţara mea. Că nu auzisem niciodată de aşa realizare a spiritului uman, de aşa întruchipare a frumuseţii omului, dantelată şi complexă, delicată şi din fibră de piatră, maiestuoasă şi smerită. Şi acum, de fiecare dată când mă gândesc, când merg aiurea prin lume sau aud vorbindu-se de România, mă apucă aşa o revoltă neputincioasă că ştim atât de puţin să ne lăudăm cu ceea ce demonstrează că, uneori, putem trascede defectele sau tarele noastre, slăbiciunile sau impotenţele, meschinăriile sau lipsa de viziune, instinctele şi lipsa de raţiune, personale sau colective, dar suntem maeştri să scoatem la geam, în văzul tuturor, abisurile imunde ale societăţii actuale, resorturile dezarticulate ale relaţiilor dintre noi şi trivialităţile spoite elitist de “intelectuali” de conjunctură.

Citește restul articolului

Categorii: fotografii, peripeteia - Περιπέτεια

de din vremuri de demult

Eheeei, ce vremuri! Când bărbat te făcea armata şi nu maşina de fiţe, băutul în bamboo, iphonul 235, gelul din păr şi tona de parfum de pe ţoale, piţipoanca leşinată de la televizor sau lanţul de fântână atârnat de gât. Mie nu mi-a plăcut în armată, noroc c-am terminat-o repede, intrând la facultate. Mizerie, fizică şi umană, trezit devreme, frig şi căldură, mâncare proastă, camarazi de tot felul, plantoane, curăţat cartofi îngheţaţi şi arme unsuroase.

Citește restul articolului

Categorii: fotografii, peripeteia - Περιπέτεια

Din vremuri de demult

Sărim cîţiva ani şi câteva mii de kilometri (de data trecută) şi ajungem la 22 de ani, în Italia. Prima ţară străină vizitată, primele zile ale bărbii mele, care nu mă va părăsi 13 ani :) Tânăr, idealist şi entuziast.Mândru nevoie de ţara mea şi enervat de italienii care ne întrebau la fiecare pas dacă noi avem frigidere, străzi cu asfalt şi dacă mâncăm cartofi :))

Citește restul articolului

Categorii: fotografii

de din vremuri de demult

Ei bine, da! Am fost premiant mai în toţi anii de şcoală. Şi comandant de grupă. Pentru şnurul galben (de comandant de detaşament) nu aveam (aşa cum nu am nici acum) “calităţile” necesare! Nici atunci, nici acum, n-am ştiut să zic ce trebuie, când trebuie, cui trebuie :) Şi atunci, ca şi acum, aveam o problemă cu soarele în ochi :) Nici atunci, nici acum, nu-mi plăceau sandalele, dar măcar acum le port fără şosete :))

Citește restul articolului

Categorii: fotografii, peripeteia - Περιπέτεια