10 negri mititei, şi-au rămas doar doi

Un celebru roman poliţist al Agathei Christie se numeşte chiar aşa “Zece negri mititei” şi spune povestea morţii a 10 personaje, reprezentate fiecare de câte o statuetă micuţă. Totul se desăşoară în ritmul unui cântecel care începe astfel: “Zece negri mititei au cinat sub luna nouă:/ Unul însă s-a-necat şi-au rămas doar nouă”. Asta mi-a sunat în cap, văzând telenovela (sau documentarul, că vorbim de mulţi “intelectuali” implicaţi) chinurilor facerii marii alianţe de dreapta.

Ştiţi care, nu? Cea în care urmau să se strângă, sau să se coaguleze, cum vreţi, toate elementele sănătoase din ţară, şi care, cu forţe unite, să ridice inima poporului ăsta până sus, pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie. Şi s-au strâns ele, forţele, adică, la masă şi au început negocierea, cu pieile de urs bine pitite în pădure.

Şi au fost la început mai multe. Partidul Democrat Liberal, desigur. Posesorul unui record mondial, neomologat încă, de a trece peste noapte de la socialism la populism, sau popularism, nu mi-e clar cum se numeşte derivatul de la popular. Adică s-a făcut de dreapta, că  pe stânga era înghesuială mare. Gând la gând cu bucurie cu Partidul Popular European, care tânjea de mult după un cap de pod mai solid în România, după disoluţia PNŢCD-ului. Care a fost al doilea dispus să fortifice dreapta autentică. Sigur, doar cu o mână şi-un picior, celelalte fiind încă sub comanda fostului premier Ciorbea.

Vine la rând o fundaţie creştină, condusă de Baconschi şi Papahagi. Nu se ştiu prea multe despre ea, decât că e susţinută financiar de PDL, adică e un fel de aripă “intelectuală” a acestuia.

Noua Republică, condusă de un tânăr gălăgios, care se ia in gură cu toată lumea, n-are mamă. n-are tată, doar pe Macovei o are şi-o ajută la zgâlţâirea steagului în zile festive şi a usturoiului în cele lucrătoare. Mare simpatizant al lui Zelea Codreanu, la vârsta la care alţi adolescenţi citesc Cei trei muşchetari sau Misterele Parisului, zice acum că s-a lămurit cum e cu legionarii, dar tot la dreapta vrea, pentru că se ştie că tot ce e nou, de acolo vine. Că doar de aceea li se mai spune prin lumea civilizată şi “conservatori”.

Şi ultimul, dar nu cel din urmă, oengeul lui Ungureanu, Iniţiativa Civică, musai de Centru Dreapta, care tocmai şi-a achiziţionat din târg o aripă politică, Forţa Civică, menită să-l ducă pe noul ei lider direct în Parlament. Şi pe cei din jurul lui, proveniţi din alte partide, mai mult sau mai puţin de dreapta.

Dar, din poza de grup făcută la semnarea unui fel de proclamaţii către ţară (sau măcar către latura ei dreaptă) au început să dispară protagoniştii. Mai întâi Papahagi, pentru că nu are în spate un partid politic. Apoi, zilele trecute, şi Neamţu recunoaşte că Noua Republică nu e partid, e… nu se ştie exact ce, că nu a reuşit să se înscrie în registru. Iar azi descoperim că nici PNŢCD-ul nu prea ar avea motive legale să mai existe, nereuşind la ultimele alegeri să propună cel puţin 18 liste complete de candidaţi, aşa cum cere legea.

Aşadar, în marea coaliţie izbăvitoare de ţară au rămas doar doi negri mititei, care să coaguleze repede dreapta şi să învingă în alegerile din toamnă. Doar că poezia continuă:

“Doi negri mititei se uscau la soare-un pic;
Unul s-a prajit de tot si-a ramas un negru mic.
Un negru mititel, singur-singurel,
Cu un streang s-a spanzurat si n-a mai ramas nici el”

***

Poţi citi şi alte articole pe teme asemănătoare:

– cu dreptu-n dreptu’!
– hai cu forţa!
– de inimă albastră
– ungureni vs nemţeni
– te pui cu blondele?

***

Dacă vrei, poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).