cu dreptu-n dreptu’!

Odată cu apariţia USL, o construcţie relativ eterogenă şi sigur neideologică, zona de dreapta din preferinţele electorilor a intrat la apă! Şi asta nu pentru că românii ar fi, prin tradiţie, un popor de stânga. Decât în măsura în care asta ar însemna muncă ioc şi salariu baban, ceea ce poate semăna, accidental, cu zone economice de pe la noi, dar nu au legătură cu vreo doctrină. Ci pentru că incompetenţa celor care se bat acum cu dreapta în piept este mult mai proaspătă în mintea şi buzunarele oamenilor decât orice altă incompetenţă anterioară. Şi, oricum, am dubii că, treziţi din somn, românii ar identifica rapid dreapta şi stânga lor, darămite diferenţele dintre curentele ideologice.

Dar să luăm de bune autopoziţionările actorilor politici şi să constatăm că, pe măsură ce drumul spre dreapta devine cărare, tot mai mulţi călători se înghesuie pe ea. Şi, invariabil, începe călcatul pe picioare, ghionturile în coaste şi piedicile puse mai mult sau mai puţin discret.

Primele semne au apărut deja, aşa cum scriam aici şi aici. Şi, odată ce negocierile pentru roata de caşcaval cu diametrul în permanentă micşorare, avansează, comesenii îşi trag la gioale pe sub scaune sau încearcă să-şi înfigă furculiţele în mâini. Nu cred că vom ajunge la “food fight”, în primul rând că mâncarea e puţină şi e păcat să fie irosită. Şi, în al doilea rând, nu sunt de capul lor, aşa că, mai devreme sau mai târziu, patriarhul va bate cu pumnul în masă, săltându-le paharele şi amintindu-le cine e jupânul casei şi mulţumită cui mai au încă bucate de împărţit.

Nici n-a ajuns bine MRU preşedinte de partid (desigur, achiziţionat la second hand, cu reducere, dar legal), că Neamţu, ştiţi cine e Neamţu, nu?, că v-am mai pomenit de el, îi atacă gureş garnitura de conducere. Iniţial n-are curaj să-l vizeze decât indirect pe Ungureanu şi asta pentru că încă nu îi e nimănui clar dacă acesta mai e Delfin sau nu. Sigur, putem presupune că scena de la semnarea acordului de înfiinţare a marii adunări de dreapta, în care MRU dă mâna cu Blaga şi cu Papahagi, dar nu şi cu liderul (!) partiduleţului Noua Republică, i-a zgândărit oareşce orgolii acestuia din urmă. Dar eu nu cred că junele fost simpatizant al legionarismului livresc (sâc!) are asemenea orgolii! Pentru că altel ar evita să se scălămbăie pe unde apucă şi să-şi tot dea cu dreptu-n dreptu’.

Cred că explicaţia e şi mai simplă. Mama lui spirituală se visează, şi nu de ieri de azi, moştenitoarea politică a lui Băsescu. Neavând atributele fizice care să-i înlesnească o candidatură facilă la atare onoare, a trebuit să muncească din greu, mai întâi ca ministru al justiţiei (adică cea care a construit cu migală tot sistemul care l-a salvat pe TB şi-i va asigura, probabil, liniştea de după terminarea mandatelor), apoi ca europarlamentar, croşetând o reţea de relaţii subterane cu personaje influente şi vocale ale continentului (atât de utilă la proaspătul eşuat referendum). Şi, nu în ultimul rând, folosindu-şi corzile vocale la maxim pentru a alerta Europa că în România vin comuniştii! Şi-acum, tocmai când rivala Udrea a fost nevoită să-şi pună niţel la păstrare ambiţiile, să rateze conducerea dreptei, din cauza imberbului acesta de MRU? No way, cum ar spune Gittenstein! Aşa că oamenii săi nu pierd niciun prilej de a-l ataca pe fostul premier. Iată-l pe Neamţu apelând la pilde biblice (cum altfel?), explicându-i lui MRU că “nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi”.  Şi pentru că destinatarul îl ignoră, neînţelegând parabola, pesemne, Neamţu şarjează: “Cred ca MRU devine din ce în ce mai mult o dezamăgire pentru electoratul de dreapta, care aşteaptă cu adevărat o schimbare din temelii a clasei politice.” Şi îi dă înainte: “Cum “ungurenii” s-au dovedit a fi prea puţini, în cele din urmă, a decis preluarea unui partid din cimitirul formaţiunilor politice, mişcare discutabilă din punct de vedere etic şi politic”. El tot speră că MRU, exasperat sau iritat, îl va băga în seamă şi-l va onora cu vreo replică, oferindu-i astfel atât o expunere mediatică superioară, cât şi pretextul de a continua atacurile.

Sigur, e absolut normal ca jurnaliştii, blogerii sau oamenii în faţa televizoarelor să-şi pună întrebări vis-a-vis de capacitatea de reformare a societăţii pe care o are un partid reşapat şi condus de traseişti politici proveniţi te miri de pe unde (PSD, PNL; PC, PRM). Mă refer la Forţa Civică, vezi aici. Dar când eşti aliat şi tocmai vrei să construieşti împreună “dreapta adevărată”, să ieşi public şi să dai cu pietre… E frumos, Neamţu? Nu e frumos! Şi, dacă mă întrebaţi pe mine, nici sănătos nu cred că e!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Esre foarte clar in Romania nu au existat dupa “89 doctrine politice clare la nici un partid politic “de curat’ de dreapta sau stanga sa nu mai vorbim Ceea ce imi doresc este apartia noilor politicieni , curati care sa nu fi avut nimic in comun cu politicul antedecembrist si ar fi cazul au trecut 22 de ani , dar anuntul usl ca se mentin “saunele” ma pune tare pe ganduri , adica si 2012-2016 aceleas fete si la ei ?

    2. regret f mult insa de aici de departe fiind total de acord cu demiterea lui Basescu(unuzurpator printre toate celelalte)nu cunosc lunga lista a partidelor,ceaceea insa ma contrariaza este faptul ca in Romania s-a ajuns la o apatie totala,adica ti se fura din farfurie si nu esti in stare sa-l bagi la puscarie pe hotul din fata ta

    3. Este evident pentru orice om de bun simt ca in Romania ideologia (de stanga, de dreapta) este o notiune ramasa la nivelul declarativ, nici un partid aparut pana in prezent nefacand dovada prin actiune a apartenentei la una din ramurile ideologice de baza. Neamtu este inca la nivelul declaratiilor si de aceea poate fi tolerata o apartenenta ideologica. Problema lui este ca deocamdata e prea putin vizibil in peisajul politic, de aici cred eu ca se naste tendinta de a se face remarcat cu orice pret. Daca se rezuma sa-i atace pe adversarii politici ai asa-numitei drepte, nimeni nu l-ar fi bagat in seama, pe cand un scandal “in familie” face audienta mare si hop si notorietatea castigata gratis (ca doar MRU n-o fi prost sa nu intelega jocul si sa-i traga un sut in dos tocmai acum cand are nevoie de el). Asa ca, vorba lui Shakespeare, much ado about nothing !

    4. Asupra aserțiunilor privind cunoștințele celor ce vă vizitează blogul, despre ideologiile de stânga sau de dreapta, cred că-ar fi cazul să mai cugetați. În media de toate tipurile se poate întâmpla să se nimerească oricine pe post de receptor, pe blog intră numai cei ce-s cam la același nivel.
      Strict la problema tradiției ideologiei politice la români, este de observat că:
      – PNȚ a fost un partid de stânga, în perioada interbelică. Repoziționarea lor post 1989 a rămas nelămurită până au ajuns la putere, chiar pe post de leaderi ai unei coaliții. Odată dumiriți alegătorii i-au părăsit.
      – PD a fost membru al Internaționalei socialiste înaintea PSD. Repoziționarea n-a prea fost clară în timpul Guvernului Tăriceanu, dar Guvernul Boc, strict controlat de PDL, a arătat cam ce vor. Băsescu și toată gașca sa fac toate fărădelegile actuale tocmai ca să nu aibă soarta PNȚ-CD. Personal nu vreau să cred că le va reușii manevra.