Dacă tot nu mai avem președinte certăreț, iar chiloții ”vedetelor” sunt încă în vacanță, era timpul să izbucnească o nouă agitație pe scena publică românească. Televiziunile se înghesuie să se îngălbenească, iar știrea zilei e… cursul francului elvețian! Oameni care habar n-aveau cu ce-și plătesc paznicii văcuțelor mov pita și ceapa luate de la supermarket, își încep discuțiile la serviciu cu ”ai văzut, tu, cât s-a făcut francul elvețian?”. Te întrebi dacă nu cumva România e pe cale să-l adopte ca monedă națională.
Vă invit azi să mă însoțiți în India, ca să vedem un film deosebit. Nu, nu este cu muzică, haine colorate și dans. Da, da, acolo se fac și altfel de filme :) De dragoste, de exemplu, așa cum e cel pe care vi-l propun azi. Cu un scenariu original și legat mult de specificul zonei, dar, în același timp, modern și universal prin temă și profunzime. Se spune că iubirea trece prin stomac. La prima vedere, despre asta ar fi vorba și aici. Dar e mult mai mult de atât. E despre singurătate și nefericire. Împotriva căreia luptă întâmplarea. Sau destinul, după cum spun unii. Care are grijă să încurce traseele a două cutii cu mâncare. Pentru mine, nefamiliarizat cu cinematografia indiană și tributar preconcepțiilor născute din promovarea exclusivă la televiziunile românești a producțiilor muzicale, a fost o surpriză extrem de plăcută.
E bine, e foarte bine că politicienii se strâng la chemarea președintelui și încheie entuziasmați acorduri. Primul a fost pentru securitatea națională. Mă rog, pentru cheltuieli de apărare, ceea ce s-ar putea dovedi a nu fi chiar același lucru. Am scris despre el 
Un consens extatic a pus stăpânire pe, altfel, divizata clasă politică dâmbovițeană. Toată lumea pare ferm convinsă că nimic nu e mai important în acest moment decât să mărim bugetul armatei. Așa le-a spus noul președinte, așa s-au încolonat toți, dând aprobator din cap. Printr-o mobilizare demnă de cauze ceva mai bune, stânga-dreapta și dreapta-stânga s-au strâns rapid la Cotroceni ca să semneze acordul care arată lumii ”că suntem o națiune responsabilă”!
În dicționar apare așa: rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine. În limbajul comun i se spune nisip :) Știți voi care. Acela enervant care îți intră peste tot când mergi la plajă. Și care, pe cât de plăcut e sub tălpi sau sub cearceaful pe care stai la prăjit, pe atât de enervant e când îți irită ochii sau umple geanta. Ei bine, cineva s-a gândit că ar mai putea avea o utilitate: estetică. Și nu e vorba de castele efemere.
Cât de departe ați merge dacă v-ar fi răpit copilul? V-ați duce la poliție, nu? Și dacă aceasta s-ar dovedi neputincioasă? Ce ați fi în stare să faceți? Pentru azi un film fără o premiză originală: o fetiță și prietena ei sunt răpite ziua în amiaza mare. În schimb, performanțele actorilor, atmosfera și dozarea tensiunii fac din această peliculă una de succes. Scenaristul și regizorul au știut să dozeze bine emoțiile și să construiască întregul eșafodaj al intrigii astfel încât spectatorul să nu aibă niciodată senzația că e ținut degeaba în fața ecranului.