O adolescentă are o viață grea în Brooklyn. Până aici nimic deosebit și nimic demn de subiectul unui film. Fata e de culoare și în căutarea identității sexuale. Ceea ce devine povestea acestui indie pe care vi-l propun azi. Într-o lume care nu seamănă mai deloc cu aceea din blockbusterele sau serialele americane, o tânără trebuie să facă față unei familii care n-are timp de ea, fiind ocupată să se destrame, unei mame bigote, unei comunități violente și superficiale. Totul, în înceracrea de se găsi pe ea însăși și de a descoperi modul prin care își poate fi fidelă.
seară de film
De mult nu v-am mai recomandat un film de groază. Deși se fac o mulțime în fiecare an, majoritatea seamănă între ele și, pe deasupra, sunt prost făcute și prost jucate. Iar cele mai multe sunt pe bază de mult sânge, ceea ce pe mine nu mă sperie, așa cum ar trebui să facă o astfel de peliculă, ci mă îngrețoșează. De aceea o să vă propun azi un film care a reușit ce și-a propus: să inducă privitorului o stare de tensiune. Să-l țină conectat la ce se întâmplă pe ecran și, mai ales, nerăbdător să vadă ce urmează. Povestea e simplă: doi tineri însurăței își petrec luna de miere într-o căsuță de pe malul unui lac. Încet, încet, femeia începe să se transforme. Iar bărbatul încearcă să înțeleagă. Cei doi protagoniști reușesc niște performanțe actoricești credibile și de o calitate mult superioară celor cu care suntem obișnuiți în astfel de producții.
io sono Giordano Bruno
Am tot ezitat să scriu despre tragedia din Franța. Nu pentru că n-aș considera abominabilă uciderea celor 12 angajați ai unei reviste considerate umoristice. O astfel de crimă e imposibil de justificat, indiferent de unde o privești, atât timp cât mintea nu ți-e plecată cu sorcova. Am ezitat pentru că, așa cum se întâmplă în astfel de momente, emoțiile sunt mai mari decât judecata, iar echilibrul rațional are toate șansele să fie atacat din toate direcțiile.
te luași de justiție, domnu’ președinte?
Văleu muică, ce făcuși? Prea Alesule, prea tăcutule, deci prea înțeleptule, prea înaltule, prea altfel-ule care ești matale, ce combinași? Cum reușiși în așa scurt timp să-i superi pe cei care dormeau cu poza ta sub perină și se trezeau orbiți de lumina necuvintelor tale? Și cum putuși să-i dezamăgești pe ăi de te vedeau demn urmaș al destoinicului apărător al statului de dreapta în fața invaziei comuniste?
3 minute de pauză
Martin Hurkens a fost brutar timp de 32 de ani. Și, în timpul liber, solist al unui cor. Deși a început să-și arate talentul încă de când avea 7 ani, fiind remarcat de concetățenii săi dintr-o mică localitate olandeză, la 18 ani a fost nevoit să-și întrerupă studiile muzicale, din cauza dificultăților materiale. După care, așa cum spuneam, a fost mai preocupat de făină, drojdie și alte ingrediente ale pâinii.
de prin scrieri de demult
