S-a-ncheiat a 65-a ediție a celui mai cunoscut festival de muzică ușoară din lume: Sanremo. Cei mai bătrâni decât internetul își amintesc, poate, că finala transmisă de TVR1-ul din vremea comunismului era unul dintre evenimentele de televiziune din România. Și cam singura fereastră deschisă de regim către occident. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de muzica italiană. Am avut marele noroc să ajung în peninsulă la scurt timp după căderea ceaușismului și să descopăr că există mulți, dar mulți alți cântăreți valoroși în afara celor pe care cenzura îi permitea la radiourile românești predecembriste: Ricchi e Poveri, Toto Cutugno, Romina și Albano, Eros Ramazzotti, Gianni Morandi, Celentano. De fapt, mulți cantautori, că în Italia calea spre faimă ți-o asigură și talentul la compus, nu doar vocea.
seară de film
Să schimbăm puțin registrul și vă propun un film de acțiune, cu o intrigă interesantă și cu câteva detalii despre misiunea mareșalilor aerului, deveniți nelipsiți din orice zbor civil din Statele Unite, după atentatul din 11 septembrie. Personajul central e unul dintre ei, cam blazat și căruia, culmea, îi displace total să zboare. Așa cum bănuiți, ceea ce ar fi trebui să fie o călătorie liniștită se transformă într-o cursă contra cronometrul pentru a salva aeronava și pasagerii de la o tragedie. Ceea ce nu se dovedește a fi ușor, mai ales că foarte multe lucurui nu sunt ceea ce par a fi. În rolul principal e Liam Neeson, care s-a reprofilat la bătrânețe :)
seară de film
Vă invit să vedeți azi o dramă despre legătura care se formează între o pianistă afectată de una dintre cele mai grave si, din pacate, mortale afecțiuni neurologice (scleroza laterală amiotrofică) și o tânără superficială, cu mari probleme de relaționare și de selfesteem și cu un mare haos în viață. Din fericire, mulți dintre noi n-am trecut prin ceea ce trec personajul principal al poveștii și cei din jurul ei. Dar nu e greu să empatizezi cu ei, să te lași emoționat sau întristat de acțiunile lor. Un film trist, cu o notă de optimism, care încearcă să sondeze relațiile dintre oameni aflați în situații dificile. Hilary Swank face iar un rol deosebit!
seară de film
Cum o iei de la capăt când cariera ta de descoperitor de talente muzicale s-a dus naibii? Simplu, te împrietenești cu o tânără cântăreață a cărei viață amoroasă s-a făcut țăndări. Și-uite-așa, șontâc, șontâc, împreună aduceți ceva nou în viața muzicală a New York-ului și în propriile destine. Un film frumos, cald, amuzant pe alocuri și cu muzică bună. Mark Ruffalo începe să iasă din umbra în care intrase în ultimii ani, și asta e bine, pentru că e un actor foarte bun. Mie mi-a plăcut foarte mult că finalul n-a fost cel așteptat… de mulți :)
musiu președinte, nu vă enervați!
Ce făcurăți, domnule? Vă ieșirăți din pepeni? Pe nepusă masă și în văzul străinilor? Acum, eu nu cred că vi s-a urcat așa repede președinția la cap, cum zic răuvoitorii. Din câte am văzut, sunteți destul de înalt. Și nici că erați obișnuit și ca primar să vi se ia haina la urcarea în mașină și ați crezut acum, pentru o clipă, că a scrântit-o vreun angajat cu salariul minim pe economie. Mie îmi pare rău că dați apă la moară celor care ziceau că sunteți arogant. Sigur, mult mai puțini decât cei care vă ridicau în slăvi cumpătarea în vorbă și-n gest, semn clar, spuneau ei, al echilibrului atât de necesar funcției pe care ați câștigat-o în entuziasm popular.
de ce oamenii merită, totuși, iubiți
Rolul acestei postări nu este, nicidecum, de a vă întrista. Chiar dacă asta, probabil, se va întâmpla. Ci de a vă readuce optimismul legat de oameni. De a ne aduce aminte că, în anumite momente, aceștia sunt capabili de multă frumusețe. Și că a dărui cuiva are foarte rar legătură cu ceva material.
