S-a-ncheiat a 65-a ediție a celui mai cunoscut festival de muzică ușoară din lume: Sanremo. Cei mai bătrâni decât internetul își amintesc, poate, că finala transmisă de TVR1-ul din vremea comunismului era unul dintre evenimentele de televiziune din România. Și cam singura fereastră deschisă de regim către occident. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de muzica italiană. Am avut marele noroc să ajung în peninsulă la scurt timp după căderea ceaușismului și să descopăr că există mulți, dar mulți alți cântăreți valoroși în afara celor pe care cenzura îi permitea la radiourile românești predecembriste: Ricchi e Poveri, Toto Cutugno, Romina și Albano, Eros Ramazzotti, Gianni Morandi, Celentano. De fapt, mulți cantautori, că în Italia calea spre faimă ți-o asigură și talentul la compus, nu doar vocea.
Nu cred să fie vreo ediție a Festivalului pe care s-o fi pierdut, în afara câtorva ani în care companiile noastre de cablu au considerat că 5 canale nemțești sunt mai importante decât unul italienesc. În sfârșit, anul acesta am urmărit fiecare seară de concurs, minunându-mă iar și iar de capacitatea RAI-ului de a face un show incredibil, de la decoruri la prezentatori, de la logistică la regie. Și iar mi s-a făcut ciudă că la noi, la 25 de la revoluție, și cele mai ”mari” spectacole făcute de televiziunea publică arată tot prăfuite și sărăcăcioase, cu gazde nepotrivite și cu sincope serioase în organizare. Și că am reușit să omorâm și Festivalul de la Mamaia și pe cel de la Brașov, concomitent cu invazia kitsch-ului și imposturii în muzica românească, la nivel de melodii și ”cântăreți”.
Aproape în fiecare an i-am cam intuit pe câștigători sau măcar pe finaliști. Și anul acesta, unul dintre preferați a câștigat. Acesta a fost topul meu:
Și, desigur, melodia câștigătorului de la secțiunea Debutanți a fost preferata mea.
Consinder ca nu toti concurentii s-au ricat la nivelul festivalului.Din partea mea NEK ar fi marele cistigator al festivalului.