Stătea pe bancă de aproape 20 de minute. Nu se gândea la ceva anume, de altfel nici n-ar fi părut preocupat, dacă, desigur, cineva i-ar fi dat atenție. Pur și simplu stătea picior peste picior, cu spatele moale și mâinile încrucișate la piept, în timp ce ochii se mutau de la tufa de forsiția înflorită galben la stânga lui, acolo, în intersecția aleilor, până la cele 3 rațe exotice, cu penaj metalic, care se tot legănau nehotărâte pe marginea de beton a lacului, undeva în dreapta. În călătoria ei molcomă, privirea surprindea pentru câte o secundă, fără a înregistra însă conștient, lanțul gros și verde, pătat de rugină, care lega stâlpișorii înclinați de la marginea aleii, urmele de pași de intruși lăsate în pământul moale, desenele stranii făcute de lumina filtrată de salcia cu trunchiul aproape măcinat de carii, și, spre capătul cursei, trei tulpini stinghere de trandafiri îmblânziți. Înapoi.
Pentru pauza pe care vă recomand s-o luați cât mai curând, ca să nu vă surmenați prea tare, viața e scurtă, știți voi, am pregătit ceva cu adevărat frumos. De privit și de ascultat, alungând toate gândurile. V-aș dori tuturor și mie deopotrivă să putem vedea așa ceva pe viu, dar mă tem că nu toți oamenii reușesc să facă și să vadă tot ce și-au dorit sau ce merită. Așa că ignorați pentru câteva minute lumea din jur cu care v-ați obișnuit și lăsați-vă transportați în ceea ce pare un alt univers. Care, totuși, e peste tot în jurul nostru.
3 tineri indieni ajung să-și reprezinte țara într-unul dintre cele mai puternice campionate ale Statelor Unite. La prima vedere ar putea părea un film despre sport. Și încă unul despre ceva străin românilor: baseball-ul. Dar nu! Este despre cu mult mai mult și de aceea o să placă și celor care n-au ținut în viața lor o minge în mâini :) Este despre interacțiunea dintre două civilizații. Despre oamenii care o pot mijloci, dar care au probleme de comunicare și cu ei înșiși. Despre responsabilitate și ambiție, despre teamă și iubire, despre idealuri și valori. Dar, mai ales, despre cum diferențele de mentalități și atitudini sunt mult mai puțin importante atunci când pe oameni îi unesc lucruri mai profunde.
Celor mai sensibili dintre voi, filmul din seara asta o să vă umezească ochii. Pentru că e o poveste despre 3 oameni rătăciți și însingurați, care nu prea au motive să trăiască. E nevoie de întâlnirea lor pentru ca fiecare dintre ei să realizeze că nu sunt morți, totuși. E interesant cum, uneori, găsim în ceilalți ceea ce aveam senzația că am pierdut de mult în noi. 
Pentru astăzi vă propun o poveste mai neobișnuită. Aflat(ă) în pragul operației de schimbare de sex, un transexual află că are un copil dintr-o relație de acum 17 ani cu o femeie care, între timp s-a sinucis. Adolescentul are multe probleme. Dar la fel are și tatăl lui care încearcă să se apropie de el, fără să-i dezvăluie adevărata sa identitate sau tranformarea prin care trece. Un film cu zone luminoase, cu unele amuzante și altele triste. Despre alegeri, cunoaștere, legături de sânge. Pentru rolul principal, Felicity Hoffman a câștigat un Glob de Aur și a fost nominalizată la Oscar.
În acest haos general provocat de întredeschiderea ferestrelor bordelului național patronat de politicieni, afaceriști, servicii secrete și ”jurnaliști”, a trecut aproape neobservată o altă bombă – n-o să vă vină să credeți – dați click aici pentru că sunteți proști – o să vă cadă chiloții când o să auziți asta – kind of (sau gen, în traducere pentru cei care sper că doar s-au rătăcit pe acest blog). O incursiune a oamenilor legii în lumea mult mai mundană a prostituției carnale. Câteva subrete ale emisiunilor tabloide de la posturi mari de televiziune au fost săltate și duse la poliție ca să spună cu vorbele lor ce fac în puținul timp liber pe care extenuanta muncă de ”vedetă” li-l permite.