3 minute de pauză
Îmi plac caii. Îi consider printre cele mai elegante, distinse și, în același timp, puternice animale. Mi-aș dori unul și cred că ne-am înțelege foarte bine. Dar, cum nu l-aș putea ține pe balcon, trebuie să-mi pun pofta în cui, așa cum s-a-ntâmplat și cu zborul interplanetar la care visam când îl citeam pe Asimov. Sincer să fiu, nu-mi plac, însă, concursurile în care sunt implicați caii. Mi se pare ilogic și destul de violent să dresezi animalul să sară peste obstacole sau să ”facă frumos” pentru gloria unui călăreț. În schimb, văzând acest filmuleț uimitor, am realizat că, dacă îl iubești și știi să-l înveți, poți transforma un cal într-un dansator! Da, da, și pare foarte natural și expresiv în acest rol pe care, până acum, doar oamenii și-l arogau. Priviți și lăsați-vă încântați
seară de film
Sunteți dependenți de tot ce înseamnă comunicare virtuală? Facebook, skype, messenger, email? Vă speriați de câte ori citiți articole alarmiste despre ce se poate întâmpla dacă nu ești atent cu ce postezi? Atunci, acest film de groază este perfect pentru voi :)) Simlplu, dar eficient făcut, fără sperieturi forțate, ci, mai degrabă, cu o acumulare constantă și apăsătoare a tensiunii. Dincolo de mijlocul ales pentru a transmite ideile scenaristului, filmul spune câteva lucruri intersante despre responsabilitate, corectitudine, prietenie, superficialitate, decizii stupide. Despre granița fragilă dintre viața intimă și cea publică, graniți subțiată din ce în ce mai mult de social media. Nu e o capodoperă cinematografică, dar e bun pentru ceea ce și-a propus. Și sigur e inedit prin modul de realizare.
Citește restul articolului
seară de film
Văzând acest film, mi-am amintit de o controversă care a divizat societatea românească de la începutul anilor 90, când s-a vorbit deschis despre regimul de lucru al gimnastelor noastre multiplu campioane. S-a vorbit atunci despre bătăi și violențe verbale, despre un gen de antrenament draconic. Și știu că au fost mulți care au spus că numai astfel se poate face performanță. Un argument ar putea fi faptul că, de atunci, această performanță a cam pălit. Aici e vorba, însă, despre muzică și despre ce trebuie să faci ca să fii cel mai bun. Se pare că talentul nu e suficient. Unde se termină, însă, sacrificul pentru un ideal și unde începe obsesia? Un film bine făcut și bine jucat, căruia i-aș fi dat o notă ceva mai mare dacă aș fi găsit mai inspirată alegerea actorului principal. Pelicula a luat 3 premii Oscar. Citește restul articolului
seară de film
Vă propun un film care n-are cum să nu vă binedispună. Fie că sunteți niște gurmanzi, fie romantici incurabili, fie fani ai multiculturalismului, veți găsi ceva să vă placă în această nouă peliculă a unui regizor suedez de trei ori nominalizat la Oscar. O comedie spumoasă despre ciocnirea dintre două civilizații, dintre două viziuni asupra mâncării, dintre două mentalități despre ce e frumos și ce e bun. Trei efecte sunt garantate: râzi, te emoționezi și ți se face poftă să mănânci ceva bun! Într-un rol ceva mai puțin obișnuit pentru ea, cunoscuta Helen Mirren. Producătorii filmului, adică cei care au avut încredere în proiect și au dat banii, sunt Oprah Winfrey și Steven Spielberg :)
povestea ospitalității musulmane de care m-am bucurat
Mi-e atâta silă de reacțiile unor conaționali la ceea ce începe să fie chemată ”criza refugiaților”, încât cu greu mă abțin să scriu exact ce gândesc și ce simt de fiecare dată când găsesc pe net mostre din binecunoscuta toleranță a poporului român. Ca să nu vorbesc despre multautolăudata ospitalitate de care noi, mioriticii, dăm dovadă mereu. Sau când oameni care lăcrimează torențial și spumegă cu indignare feisbuchistă de fiecare dată când un occidental ticălos vrea să trimită acasă câțiva romanași de-ai noștri pripășiți prin ograda proprie, tună și fulgeră acum împotriva refugiaților sirieni, cerând sârmă ghimpată la frontiere. Din lunga mea experiență am învățat că nu poți face față unui șuvoi de manipulare imbecilă, oricâte argumente logice ai avea. Masa, odată ce i-au fost zgândărite fricile, stimulată ignoranța și sensibilizate preconcepțiile, nu mai poate fi întoarsă din drum! Așa că nu mi-am propus decât să vă spun o poveste adevărată, despre un episod al călătoriei mele în Turcia, țară musulmană, după cum se știe, chiar dacă mai moderată decât altele.
