Pentru azi vă propun să vă uitați la ecran. Nu, nu într-un punct fix, ci la filmulețul de mai jos. Dar cu atenție. Și veți descoperi ceva, sper eu, fascinant! Pentru mine, cel puțin, așa a fost. Sigur, e vorba doar de legi ale fizicii, dar rezultatul acțiunii unor forțe ale universului poate fi, câteodată, tulburător de frumos și de neașteptat. Și, pentru neofiți, de neînțeles. În astfel de momente pot pricepe de ce oamenii, în fața unor astfel de fenomene, au simțit nevoia să le atribuie cauze divine. Nu mă mai întind la vorbă, vă las să vă bucurați de ceea ce veți vedea, pe muzica lui Philip Glass!
la aşa profesori, aşa elevi! (3)
Ca de obicei, după sezonul perlelor la bac urmează cel al surprizelor de la examenul de titularizare. Doar că, de această dată, nu e vorba de elevi care au ajuns miraculos în clasa a 12-a, ajutați de un sistem de învățământ defectuos și de indolența unor profesori. Ci de cei chemați să împiedice noile generații să se alăture celorlalte în scufundarea accelerată a României în marasmul intelectual al ultimilor 25 de ani. Da, da, știu, sunt răutăcisme, cei mai mulți profesori sunt, de fapt, bine pregătiți și dedicați, plini de interes pentru profesia și pentru elevii lor. Și, de fapt, catastrofa de la examenele de maturitate și bacalaureat e din vina extratereștrilor. Iată câteva mostre din gândirea celor care se prezintă la examenul de titularizare! Evident, nu toți dascălii sunt așa, dar asta nu înseamnă că trebuie să ascundem mizeria sub preș!
seară de film
Ea are cu ea, în permanență, o butelie cu oxigen. El are un picior artificial. Amândoi au cancer. Și se iubesc. Ce premiză mai interesantă pentru un film vreți? Dacă adăugăm că amândoi urăsc banalitatea și că apropierea lor îi determină să plece într-o călătorie pe care oamenii o fac, de obicei, la începutul vieții, nu la sfârșitul ei, deja avem aproape toate ingredientele pentru o peliculă de succes și multe lacrimi. Chiar dacă nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, dar asta este numai vina mea, filmul reușește să transmită emoții, abordând delicatul subiect cu sensibilitate și cu un dram de umor. Ea, Shailene Woodley, mi-a plăcut. El, nu.
seară de film
Filmul de astăzi e pentru cei interesați de mecanismele mai puțin evidente ale unui conflict vechi, care transcede, la un moment dat, diferențele de naționalitate sau religie. E interesant cum scenaristul reușește să arate că, la fel ca în conflictele dintre clanurile mafiote, în funcție de interesele personale, și în războaiele civile se fac și se desfac alianțe adhoc, nefirești, dar profitabile. Mai ales pentru cei care vor ca ostilitățile să continue. Un film aspru, pe alocuri de o duritate mai greu de privit, cu un protagonist foarte bun, despre care am mai vorbit pe-aici, Jack O’Connell. Regizorul e la primul lui lung metraj artistic și face o treabă excelăntă, construind acest thriller dramatic, plin de subtilități psihologice.
Seară de film
Atunci când am auzit că s-a făcut un alt film despre maladia Alzheimer, am fost foarte curios dacă va reuși să atingă nivelul lui Away from her. Abia așteptam să văd dacă scenaristul a găsit un unghi nou din care să spună povestea unui om care, încet, încet, se pierde pe sine. Nu s-a-ntâmplat asta. Dincolo de tragismul unei astfel de schimbări existențiale, filmul nu aduce ceva inedit în abordarea subiectului. Spre deosebire de alte producții de gen, aici accentul nu e pus pe traumă, ci, mai degrabă, pe evoluția, sau involuția, liniștită a bolii, în timp ce protagonista se scufundă lent în uitare. Și asta, pentru că se simte iubită. Și reușește să compenseze ceea ce nu va mai avea cu ceea ce a avut până în acel moment. Dar, fără Julianne Moore în rolul principal, totul s-ar fi pierdut. Cu subtilități de interpretare și cu nuanțe extrem de delicate în ton și gestică, ea reușește să fie credibilă, ceea ce e vital pentru un astfel de film. M-am bucurat că, în sfârșit, a fost recompensată cu un Oscar.
prost să fii, noroc să ai (1)
Ați auzit, nu, expresia din titlu? Eu, unul, de multe ori. Și am și folosit-o, recunosc, de fiecare dată când mă minunam de cum reușesc unii să scape din brațele dezastrului, deși își construiseră toate condițiile pentru el! Recunosc, eu sunt mai preocupat de detalii, deci, încerc mereu să minimizez riscurile ca ceva grav să se-ntâmple. Și, uneori, ghinionul își bagă nasul, indiferent de atenția mea. Ei bine, la mulți alții, precum cei din imaginile de mai jos, acest lucru nu pare să se-ntâmple.
