Pentru că, în ieșirile lor publice, salvatorii n-au fost în stare să indice un singur articol modificat care ar pune în pericol ”independența justiției”, s-a mobilizat divizia de propagandă și a scos pe piață o pozuță, un fel de ”Mic îndreptar pentru dummies de înțeles ce trebuie” (e aici în stânga, click pe el pentru varianta mare). Remarcați întâi imaginile din fundalul tabelului și veți înțelege cam cum operează manipularea. Apoi, hai să luăm rând cu rând și să descoperim că e vorba exclusiv de o înșiruire a sloganurilor deja cunoscute, fără niciun argument, un compendiu de concluzii alarmiste, fără niciun fundament logic, o serie de acuzații făcute ”in rem”, dar cu direcție clară, ca și când se așteaptă ca toată viața să ne conducă aceiași oameni. Să purcedem, deci:
De ce mi-e silă de propagandişti
Ştiţi de ce mi-e silă de propagandişti? Pentru că, pentru ei, “ceilalți” sunt doar nişte pesediști ciumați, plătiţi sau manipulați să atace ”justiția” ca să-i scape pe corupți de pușcărie. Și, în general, cei care nu marșează la sloganurile simpliste sunt doar nişte biete marionete fără opinii, spălate pe creier, nişte minoritari iliterați, smulşi din fața televiziunilor de partid, nişte asistaţi social care nu vor să-şi piardă ajutoarele de la stat.
L’etat c’est nous
Așa m-am săturat de mentalitatea imbecilă și/sau ticăloasă care-i exonerează întotdeauna pe acei patroni veroși si avari, care profită de orice pretext ca să-și umple buzunarele, indiferent câtă lume are de suferit.
Hai la lupta cea mare…
M-am abținut cât am putut să comentez despre ”revoluția fiscală”, pentru că m-am săturat ca, de câte ori ridic niște probleme de bun simț și, mai ales, arăt penibilitatea propagandei, să fiu etichetat ca simpatizant al unui partid politic. În plus, riscam să fiu considerat un susținător al acestor reforme, ceea ce n-ar fi chiar adevărat. Pentru că, deși am înțeles cum se fac și că nimeni nu va avea de pierdut, n-am priceput, totuși, cine are de câștigat. Dar m-a amuzat să privesc cum, a câta oară, societatea românească se împarte în grupuri, unele mai agresive decât celelalte, fiecare convins că ȘTIE! Și le-am identificat:
Nu orice pletos e un Samson!
Pentru că, din păcate, suntem o populație cu o istorie relativ săracă în eroi autentici, avem tendința de a ieși din mediocritatea vieții de zi cu zi, glorificând orice impostură cu sclipici și orice gest de frondă al cuiva la adresa ”sistemului”, indiferent dacă e legitim sau nu. Adoptăm de urgență tot felul de ”revoluționari” de ocazie care se răscoală pe net împotriva ”nedreptăților” care, ce să vezi, îi împiedică pe ei să facă ce le trece prin cap. Cei mai mulți nu se agită pentru nesocotirea legilor și a regulilor, ci vor să le încalce ei înșiși și sunt supărați că există repercusiuni.
Bananele-s de vină!
Părinții care eșuează în creșterea copilului sunt de două feluri: cei care-și asumă (și încearcă să mai repare ce se mai poate) și cei care găsesc vinovați. Alți vinovați, desigur. Școala, anturajul, televiziunea, internetul, sistemul, politicienii, comunismul, astrele. Inutil de spus, pentru că se observă cu ochiul liber privind la halul în care a ajuns societatea românească, cei din categoria a doua sunt majoritari.
