Pentru că, în ieșirile lor publice, salvatorii n-au fost în stare să indice un singur articol modificat care ar pune în pericol ”independența justiției”, s-a mobilizat divizia de propagandă și a scos pe piață o pozuță, un fel de ”Mic îndreptar pentru dummies de înțeles ce trebuie” (e aici în stânga, click pe el pentru varianta mare). Remarcați întâi imaginile din fundalul tabelului și veți înțelege cam cum operează manipularea. Apoi, hai să luăm rând cu rând și să descoperim că e vorba exclusiv de o înșiruire a sloganurilor deja cunoscute, fără niciun argument, un compendiu de concluzii alarmiste, fără niciun fundament logic, o serie de acuzații făcute ”in rem”, dar cu direcție clară, ca și când se așteaptă ca toată viața să ne conducă aceiași oameni. Să purcedem, deci:
Pasul I
“Au scos din lege garanţia de independenţă dată procurorului.” – Un simplu slogan, așa, de deschidere!
“Procurorul ierarhic superior poate cenzura actele procurorilor şi pentru netemeinicie, nu doar pentru nelegalitate“, “Cuvântul netemeinicie lasă loc de arbitrar şi poate să însemne orice” – În primul rând, manipulare ieftină cu cuvântul “cenzură”. În al doilea rând, înţeleg că procurorii mai mici sunt mai de încredere decât procurorii mai mari. În al treilea rând, faptul că arestarea preventiva se poate face tot în baza unor indicii “temeinice” nu pare să deranjeze pe nimeni. Aşa cum n-a deranjat pe nimeni sintagma “suspiciuni rezonabile”.
“Au separat cariera judecătorului de cea a procurorului” – În afară de faptul că aşa e şi normal, judecătorul nefiind “partenerul” procurorului sau al avocatului, aşa şi?
“Au pus procurorul de facto sub autoritatea ministrului justiţiei” – Adică era de jure şi acum a devenit şi de facto? Păi nu aşa ar trebui să se-ntâmple într-un stat de drept?
Pasul II
“Apare secţia specială de investigare a infracţiunilor comise de magistraţi” – Absolut firesc, atât timp cât un procuror DNA de la un proces poate a doua zi să deschidă dosar penal chiar judecătorului din acel proces. Cam cât de liber se simte acesta din urmă să dea o sentinţă nefavorabilă DNA?
“Şeful secţiei speciale va fi numit de CSM, fără alte filtre” – Coroborat cu Pasul 3, unde e o problemă scoaterea inspecției judiciare de sub CSM, te întrebi când e bun şi de încredere Consiliul ăsta şi când nu.
“Cei 20 de procurori care o compun sunt uşor de controlat” – Un slogan şi un proces de intenţie. Care e argumentul? În plus, de ce 20 de procurori de la DNA sunt mai greu de controlat (de către cine?) decât alţi 20 de procurori de oriunde altundeva?
“Statul este obligat să se întoarcă împotriva magistraţilor care au luat decizii cu gravă neglijenţa sau rea credinţă” – Absolut firesc într-un stat normal! Oricine trebuie să plătească când greşeşte, indiferent de motive. Să consideri că un magistrat are voie să distrugă viaţa unui om din rea credinţă sau gravă neglijență mi se pare absolut criminal! Şi este, de fapt, cheia întregului război din ultimul an!
“Gravă neglijență este o formulă vagă şi va încuraja hartuirea procurorilor care obţin achitări” – Apropo de formulări vage, vezi mai sus. Apropo de hărţuire, doar o instanţă va decide dacă o decizie a unui magistrat a fost luată cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă. Să înţeleg că nu avem, de fapt, încredere în judecători? Decât dacă pot fi controlaţi de procurorii DNA (vezi mai sus)?
“Aceste modificări s-au operat majoritatea împotriva voinţei magistraţilor” – Exceptând faptul că nu s-a făcut un referendum printre magistraţi, iar multe asociaţii ale acestora s-au pronunţat în favoarea modificărilor, acum serios, cam ce om şi-ar dori să poată fi pedepsit când greşeşte?
Pasul III
“Miza este scoaterea inspecţiei judiciare de sub CSM” – Înţeleg că acum CSM e bun (vezi mai sus). Pe de altă parte, de ce un organism independent ar fi mai lipsit de independenţă decât unul numit de CSM?
“Transformarea inspecţiei în instituţie autonomă nu garantează independenţa ei” – Slogan, fără niciun argument. Nimic nu garantează independenta niciunei instituţii, în afară conştiinţei celor care fac parte din ea!
“Depinde cine va numi şefii şi cine va popula nouă inspecţie” – A, deci nu ştim cine va face asta, dar ştim că e rău!
“Şeful statului nu va mai putea refuza propunerile de numire în funcţiile de conducere la ICCJ, nici măcar o dată” – Aici pot fi de acord că ar trebui să poată refuza o singură dată, că doar nu e un simplu notar. Dar, altfel, de ce aş avea încredere într-un om politic ajuns preşedinte şi nu într-unul ajuns ministru al justiţiei, care obţine, ce să vezi, acceptul CSM?
“Modificările văzute în ansamblu induc autocenzura – cea mai perfidă formă de control a justiţiei” – O frază fără niciun sens. Orice activitate umană trebuie să aibă ca filtru autocenzura, înaintea cenzurii operate de cineva din exterior. Iar folosirea obsesivă a acestui cuvânt, cu anumite rezonanțe în mentalul colectiv, e emblematică pentru intențiile manipulatorii ale demersului.
Pasul IV
“Preşedintele poate fi eliminat în plen din procedura de numire a procurorilor şefi” – Aşa, şi? Unde e problema, atât timp cât numirile se vor face de către CSM? Acum iar nu mai e bun CSM-ul? Alt punct fierbinte al modificărilor. Dar niciodată nu s-a dat niciun argument împotriva lui.
“Secţia specială şi inspecţia judiciară riscă să devină arme în mâna politicienilor” – Mai exact, cum anume? O afirmaţie goală, fără niciun argument. Un proces de intenție făcut exclusiv acelor politicieni care nu convin. Dacă aceștia ar fi ”ocupat” Palatul Cotroceni, toate ”afirmațiile” de mai sus ar fi fost întoarse exact la 180 de grade
Restul e propaganda politică!
