Eheeei, ce vremuri! Pe când Albă ca Zăpada se plimba aşa, fără griji, flancată de 7 pitici cam abulici şi împiedicaţi. Pe când Predealul… arăta niţel mai bine ca acum şi nu părea o localitate uitată de soartă. Pe când fotografii coborau printre muritori şi le făceau poze cu ursul cel împăiat. Sau, în cazul meu, cu personajele descoperite de Fraţii Grimm (nu spun inventate, că ei doar au cules basmul din minunata grădină populară).
păzea, altruiștii se-nghesuie să ne facă bine
Se apropie alegerile și, ca de obicei, e frăsuială mare în partide și partidulețe, alianțe și uniuni. Se fac și se desfac scheme, se mută pionii importanți de colo colo, se fac tot felul de calcule și simulări, se ceartă, deocamdată în surdină, se amenință, se caută alte vehicule electorale. Toți mor de grija țărișoarei și nu concep o altă modalitate de a face bine națiunii decât șezutul pe fotoliile confortabile din Palatul Parlamentului.
seară de film
Pelicula de azi nu e pentru oricine. Ca şi filmele de artă, ea este destinată unui public mai aparte, cu oareşce interes în domeniul respectiv. Politica! O echipă de jurnalişti de investigaţie încearcă să afle adevărul despre o crimă aparent “banală”. Dar victima nu e! Şi mai important, amantul ei nu e un om de rând. Un thriller politic foarte bine făcut, cu o garnitură de actori de excepţie. Tensionat, alert, inteligent.
La mulţi ani, dragi dascăli, oriunde v-aţi afla!
5 octombrie e Ziua Mondială a Profesorului. Habar n-aveam, mulţumesc Facebook, deşi, ca şi în cazul altor zile speciale, nu cred că ea ar trebui să existe. Dascălul ar trebui respectat şi iubit în fiecare zi, nu doar atunci când scrie într-un calendar internaţional. Desigur, în ultimii 20 de ani, multor profesori nu li se-ntâmplă să fie Dascăli chiar în fiecare zi. Dar, să ne conformăm şi să ne amintim cu drag de cei care ne-au marcat copilăria sau adolescenţa. Eu am 4 astfel de exemple.
RCS-RDS-BĂTAIE-DE-JOC! Se miră cineva?
Ca de obicei, orice contact cu RCS-RDS e un nou prilej de nervi, de frustrări şi de senzaţia că cineva îşi bate joc de tine, fără ca tu să poţi riposta. Decât, eventual, răsturnând mesele din sediile lor, dar aşa ceva nu se face, suntem civilizaţi şi europeni, doar furaţi ca în România! Sigur, veţi spune, schimbă operatorul. Cu cine? Concurenţa e aşa firavă şi, oricum, managementul e românesc peste tot, aşa că… În plus, niciunul nu se bagă peste un “competitor”.
am fost la cai!
Ieri am fost pentru prima dată în viaţă lângă un teren de echitaţie. Din păcate nu ca să mă urc eu pe un cal ci doar ca să-i admir pe alţii care fac asta de mult timp. Şi am avut la ce privi. Fiind un orăşean fără rude la ţară, cred că acum am stat cel mai aproape de un cal în carne şi oase :) Mi-am amintit cât de mult îmi doream un cal alb, când eram mai mic! Aveam unul, desigur, dar din plastic. Şi cam mititel pentru a fi călărit. Când am crescut mi-am propus ca, atunci când voi avea un domeniu (şi castelul aferent, se-nţelege :), să-mi cumpăr şi un cal, cu care să alerg pe câmpii. Desigur, cum domeniul se lasă aşteptat, nici în ipostaze ecvestre nu am mari şanse de a fi imortalizat prea curând.
