Mai ţineţi minte zicala strămoşească “cine are carte, are parte”? Uitaţi-o! Voi, cei care v-aţi născut după ’89 şi care n-aţi prea auzit-o, nu vă bateţi capul cu ea. E adevărat că nu se specifică de ce anume ai parte, dar experienţa proprie mă face să cred că e vorba de belele. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ţi se destupă mintea şi cu atât ai mai multă nevoie de răspunsuri. Cu cât citeşti mai mult, cu atât viziunea despre lume devine mai amplă, cu atât înţelegi mai multe lucruri şi, implicit, starea de angoasă este mai accentuată.
luaţi de vă cruciţi ce legi au ăştia! (2)
Să mai facem o incursiune amuzantă prin legislaţia altor state de pe mapamond, unele dintre ele considerate a fi cu multe trepte de civilizaţie peste România. Să luăm, de exemplu, Anglia. Aici, o femeie însărcinată are voie să facă pipi oriunde, chiar şi în cascheta unui poliţist, dacă o solicită. În schimb, bărbaţii o pot face doar lângă roata din spate a maşinii lor şi cu mâna dreaptă în permanenţă pusă pe caroserie. Dar să vedem şi alte legi cel puţin ciudate:
iar te-ai dus la munte, Herjeule?
Lăsând la o parte episodul neplăcut legat de cazare (despre care am vorbit aici), am petrecut un nou week-end foarte fain la munte. Mai ales că am avut parte doar de premiere. Şi vorbesc despre traseele parcuse pentru prima dată. Ca un secret, în astfel de chestiuni, noţiunile de “niciodată” sau “vreodată” trebuie tratate cu grijă, pentru că memoria mea buclucaşă (un eufemism pentru proastă) nu-mi permite să-mi amintesc dacă, nu cumva, cu părinţii, în copilărie, sau în vreo tabără mai îndepărtată în timp, n-am mers pe aceste cărări. Dar, conştient şi onest, le privesc şi le simt ca pe nişte “first time” :) Am avut noroc, ca de fiecare dată în acest an, de o vreme foarte bună pentru drumeţii. Aşa că… le-am făcut :)
la Cabana Trei Brazi… NEVER! EVER!
Nu sunt un chiţibuşar, nu sunt genul care caută nod în papură şi nici clientul dificil, permanent nemulţumit, căruia totul îi miroase! Nu sunt nici prea pretenţios, la viaţa mea mi-a plăcut mult să merg cu cortul :) Nu mă aştept să fiu servit ca la Ritz atunci când merg la o pensiune de două margarete. Şi nici să găsesc condiţiile de la un hotel din Washington atunci când mă cazez la o cabană. Dar, indiferent de loc şi de preţul plătit, doresc să fiu tratat cu bun simţ, solicitudine, amabilitate şi respectul cuvenit unui om din ai cărui bani îşi primesc salariile toţi angajaţii de acolo.
seară de film
Ai, ai, ai , ai , ai… ce dramă optimistă vă propun pentru această seară! Sigur, e un oximoron, dar mă veţi înţelege după ce veţi vedea filmul. Sau nu. Indiferent cum, sper să vă placă. O peliculă despre prietenie, iubire, boală şi alte întâmplări. Amuzant şi trist, optimist şi realist. Un actor principal foarte bun, pe care l-aţi mai întâlnit în recomandările mele. Din câte văd, nu e doar extrem de talentat, dar ştie să-şi aleagă foarte bine partiturile pe care să le interpreteze: Joseph Gordon-Levitt.
seară de film
Da, chiar este o poveste amuzantă. Dacă nu poţi trece dincolo de aparenţe, e bine şi aşa :) Un tânăr cu probleme depresive se internează într-un spital psihiatric pentru adulţi. E lesne de bănuit că interacţiunea cu cei de acolo îi va schimba viaţa. Dar şi pe-a lor! Un film dulce-amărui, presărat cu câteva zâmbete. Şi din nou îţi vine în cap că poţi întâlni oameni deosebiţi acolo unde nu te aştepţi.
