După ce a stat cuminţică la fereală câteva luni, încercând (nu din proprie iniţiativă, sunt convins) să nu deranjeze prea mult încercările părintelui spiritual de a salva ce se mai poate din echipa de ciordit şi făcut zgomote, Duduia revine pe micul ecran. După ce a sângerat inima-n ea că n-a putut să apere democraţia şi statul “de dreapta”, alături de Macovei şi purtătorul acesteia de usturoi, privându-se de prinosul de recunoştinţă al guvernatorului, Udrea se întoarce şi e pusă pe fapte mari. Prima e umplerea, în direct şi-n exclusivitate, a unei oale cu bucate tradiţionale, întâia dovadă a românismului care n-o lasă să renunţe la a face bine ţărişoarei.
diferenţa dintre eşuare şi ratare
Când am văzut poza asta, n-am avut reacţia pe care, cred, o spera autorul ei. Adică n-am spus “Aaaaa, ce frumos şi cât de adevărat!”. Dimpotrivă, mi s-a părut o stupizenie. Deşi pare un îndemn de urmat pentru a evita ratarea, este exact genul de mentalitate care încurajează eşuarea. Un ratat este cel care nu devine ce ar fi putut fi. Un eşuat e cel care nu ajunge ce şi-a dorit să fie.
Oameni singuri – new single Florin Chilian
Florin Chilian lansează o ediţie specială a celor trei albume de până acum: Iubi, Zece porunci şi Autistul (Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi), într-un box-set de colecţie. Asta, în aşteptarea noului material discografic pe care ni-l va propune, inspirat din viaţa copiiilor folosiţi de părinţi drept “monedă de schimb” sau “paşapoarte sociale”. Eu, unul, abia aştept să aud ce va ieşi :) Până atunci, însă, vă invit să ascultaţi un nou single, uşor diferit ca “sound” decât cel cu care ne-a obişnuit (mai amplu, mai complex) şi, totuşi, atât de familiar: Oameni singuri!
spamuri
Hai că de mult nu ne-am mai amuzat cu capacităţile fenomenale ale lui google translate de a da o nouă savoare limbii române. Câteva mostre de mesaje esenţiale, care riscau să se piardă în spam-ul blogului. Noroc că sunt vigilent :)
cui pe cui scoate
Azi, în ziua în care liberalismul românesc se trânteşte cu curul în noroi pentru ca partidul ce-i flutură doctrina să devină unul de mase (ce n-a fost niciodată), am aflat şi mega strategia pritocită de mai marele lui: Becali e arma USL împotriva noii stele a politichiei mioritice, Diaconescu cel senzaţional! Grobianism versus gargară, agresivitate verbală anti mitomanie, lipsă de educaţie contra lipsă de scrupule, fanfaronadă împotriva grandomaniei. Găunoşenie versus găunoşenie!
seară de film
Atunci când apreciez un film, când îi dau notă şi, implicit, când ajung să-l recomand, o fac evaluând modul în care a reuşit să-şi atingă obiectivul. Cu alte cuvinte, n-o să compar o comedie cu o dramă, sau un film de acţiune cu unul de stare. Spun asta ca să nu mire pe nimeni ce caută recomandarea de azi între peliculele notate de mine cu 9. E un film de groază! Care-şi merită pe deplin nota, reuşind ceea ce foarte multe altele din categoria lui n-au putut: să-mi dea o stare de tensiune extrem de accentuată, o încordare nervoasă şi o anxietate similară cu a personajelor principale. Şi asta fără efecte speciale şi fără monştri sau criminali care fac “bau” la cameră. Pe cei care se sperie la aşa ceva e foarte probabil ca pelicula să-i lase rece. Şi o s-o facă mai ales în cazul celor care stau mai prost la capitolul empatie. Oricum, filmul nu e pentru oricine şi nu-l recomand decât celor cu nervii tari. În orice caz, a făcut istorie şi a rămas şi azi, după atâtea variaţii pe aceeaşi temă, una dintre cele mai bune creaţii de gen.
