oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (5)
Încercaţi, nu pentru o săptămână, o zi sau nici măcar o oră, ci pentru 10 minute, să mâncaţi, să vă îmbrăcaţi, să mergeţi prin casă, fără să vă folosiţi de mâini şi de picioare! Puteţi? Mă îndoiesc că reuşiţi măcar să vă imaginaţi cum este. Apoi, faceţi un efort şi puneţi-vă în pielea unui om care face asta de 67 de ani! Care s-a născut şi a fost obligat să trăiască astfel, pedepsit fără vină de viaţă şi natură.
nu e blat, cârcotaşilor, e strategie politică! :))
Pe principiul “ne certăm, ne acuzăm de câte-n lună şi în stele, ne ameninţăm cu puşcăria, după care ne ridicăm de pe scaunele din studioul de televiziune şi mergem să bem o bere împreună”, înverşunaţii adversari politici au grijă să nu-şi bage beţe-n roate la alegerile ce stau să vină. Cel puţin liderii celor două conglomerate au beneficiat de multă atenţie din partea oponenţilor, care au făcut tot posibilul să le dea drept contracandidaţi nişte oameni, de ispravă, sunt convins, dar de care n-a auzit nimeni.
puşcărie all inclusive
Profesori, medici, poliţişti… Încolonarea! Să vi se alăture imediat cei cu venituri sub cel mediu pe economie, cei cu mulţi copii, şomerii, pensionarii şi studenţii! Acum, în pas de defilare, spre cea mai apropiată puşcărie! Acolo veţi primi ceea ce acasă, sau în locuinţele închiriate pe bani grei, nu aveţi! Dacă vi se pare că statul nu e darnic, intraţi în închisoare şi vă veţi convinge de contrariu! Vă aşteaptă un sejur all inclusive, relaxare, divertisment, cursuri gratuite de artă sau de reconversie profesională! Totul, pe banii proştilor cinstiţi de afară!
seară de film
Acesta este un film tare drag sufletului meu! Pe care l-am văzut şi revăzut de multe ori. Şi pe care l-aş revedea ori de câte ori aş avea ocazia. Am răs, m-am emoţionat, iar am râs, am invidiat personajele… O peliculă cu doi actori principali de excepţie (care, în acea perioadă tocmai îşi luau avânt), un scenariu bazat pe o piesă a unui titan, Neil Simon, o regie simplă, dar eficientă. Vă recomand să nu-l vedeţi singuri, dar, dacă nu se poate altfel… Oricum, o peliculă de nepierdut!
Din vremuri de demult
Ah ce vremuri! Tânăr şi, în pofida pozei, destul de liniştit :) Aveam 15 ani şi viitorul părea atât de îndepărtat. De altfel, cred că visele mele lucide nu mergeau pe atunci decât cu maxim 10 ani înainte. Aici eram chiar la o aniversare, a fostului coleg de bancă din generală.
