Când oamenii vorbesc despre Sergiu Nicolaescu, şi cei care-l plac şi cei care nu-l consideră un mare regizor, au în minte mai ales peliculele lui istorice, despre război sau de aventuri. Foarte puţini ştiu că el a regizat câteva filme neîncadrabile în categoriile anterioare. Şi care ar putea oricând rezista unei comparaţii cu mari realizări dramatice din orice cinematografie mondială. Din păcate, despre ele se vorbeşte foarte puţin. Poate şi pentru că e la modă să fluierăm, nu să mai facem filme de valoare. Precum cel pe care vi-l recomand astăzi! Despre oameni, urâţi şi frumoşi, despre inocenţă, indiferent de vârstă, despre mizeria pe care războiul n-o produce, ci o scoate la suprafaţă, despre oameni care nu-şi merită vieţile. Cu un actor principal formidabil, Amza Pellea, şi cu un foarte tânăr Cristian Şofron.
fugiţi de-aici, că n-are cum să fie vinovat!
Se-ntoarce lumea pe dos! Cum plecă Morar de la DNA, preluară puterea agenturili străine, alea care vor dărâmarea statului de dreapta şi instaurarea comunismului în România! Cum altfel poate fi explicată săltarea pe nepusă masă a parlamentarului PDL de Vrancea, Alin Trăşculescu, pentru, auzi grozăvie, trafic de influenţă, instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la infracţiunea de spălare a banilor? Cică dânsul a fost prins în flagrant pe când îl superviza pe intermediarul care a primit bani de la un cetăţean onorabil, ce vroia şi el să facă nişte afaceri cu statul.
seară de film
Pentru că toate au un început, astăzi e momentul să vă recomand un desen animat! Nu, nu închideţi blogul, că nu am de gând să vă pun să vedeţi o peliculă pentru copii, cu maşinuţe sau animăluţe frumos colorate. Ci un film adevărat, în care subiectul e serios iar modul de ilustrare a lui încercând să aducă un plus poveştii. Una postapocaliptică, în care soarta umanităţii e în mâinile unei păpuşi cusute. Care, din fericire, nu e singură. În rest, un film de acţiune, de aventuri, science fiction.
la datorie
seară de film
De la regizorul meu italian preferat, Giuseppe Tornatore, un film deosebit de cele cu care ne-a obişnuit, poate şi pentru că vine la 6 ani după imensul succes repurtat cu Cinema Paradiso. Dar deosebit nu însemnă deloc mai puţin reuşit. Dimpotrivă, subiectul (care-i aparţine tot lui Tornatore) şi modul de “punere în scenă” fac din această peliculă o creaţie greu de uitat. O călătorie tensionată pe graniţa dintre viaţă şi moarte, o întâlnire între eu şi eu, o transformare a conştiinţei în comisie de anchetă. Doi protagonişti de vază, Gerard Depardieu şi Roman Polanski. De neratat!
sondaj: mai puţină muncă sau mai mulţi bani?
Să zicem că n-ai trăi în România unde astfel de dileme nu ţi-ar putea tulbura nopţile. Să zicem că trăieşti într-o ţară unde aşa ceva e, cel puţin teoretic, posibil. Să zicem că vine şeful la tine şi-ţi spune: ai de ales, fie mai mulţi bani la salariu, fie o zi liberă suplimentară pe săptămână. Ce i-ai răspunde? Desigur, după ce-ţi va fi trecut mirarea :)
