Un film despre trei fraţi care pornesc într-o călătorie ce-i va schimba pentru totdeauna. În care vor descoperi ce-i leagă şi ce-i face să fie o familie. Vor întâlni personaje pitoreşti sau groteşti, care-i vor învăţa câteva lecţii despre viaţă şi despre ei înşişi. O peliculă sensibilă şi emoţionantă pe alocuri, cu un puternic specific irlandez.
seară de film
Un film despre o casă? Evident că nu, ci despre cei care o doresc. Şi nu pentru valoarea ei, ci pentru semnificaţia pe care i-o dau. Pentru cineva e singura legătură cu trecutul, mai luminos decât prezentul. Pentru alţii este speranţa într-un viitor care să readucă strălucirea trecutului. Din această încleştare, nimeni nu iese nevătămat. O dramă profundă, cu doi protagonişti interpetaţi magistral de Jennifer Connelly şi Ben Kingsley.
ei se-aleg, noi ne amuzăm!
Să continuăm să ne minunăm de ce poate ieşi din mintea şi mâinile unor meseriaşi adevăraţi, în tentativa de a “construi” candidaţilor la parlamentare o imagine cât mai bună pentru a fi vândută, la suprapreţ, alegătorilor. E incredibil câţi bani se cheltuie în campanii pentru asemenea “capodopere”! În mod normal ar fi de plâns. Cu sughiţuri, chiar. Dar noi suntem o populaţie veselă, aşa că zic să râdem!
vedi Napoli e poi vivi…
M-am decis să parafrazez în titlu mai celebra sintagmă “Vedi Napoli e poi muori” din două motive. Unul, secundar, ar fi că nu prea ştie nimeni care e forma exactă şi cine/de ce a spus-o prima dată. Ba c-ar fi de la Virgiliu, ba de la Goethe, ba legată de o epidemie de sifilis din regiune, ba, cel mai plauzibil, de nemulţumirea unui cetăţean din localitatea Mori, care era atât de încântat de urbea sa, încât îi îndemna pe oameni să o viziteze, chiar dacă mai întâi se duc în oraşul celebru. Şi al doilea motiv, pentru că, sincer, chiar dacă mă iau după formula consacrată “Vezi Napoli, apoi (poţi să) mori!”, nu-i găsesc justificarea. Eu l-am văzut, mi-a plăcut, dar… să nu exagerăm :) Iată povestea…
de Black Friday se ieftineşte IQ-ul!
Anul trecut, şi eu, ca orice român naiv, am crezut că am preluat de la americani nu doar numele, ci şi specificul tradiţiei de Black friday. Că se vor face reduceri pe bune, mari cât să justifice tot tam-tam-ul provocat de prima ediţie românească. Aşa că, după ce-am venit de la studio, am stat până pe la 3 noaptea pe net, în speranţa că vreunul dintre siturile marilor magazine online îşi va reveni şi va afişa şi altceva decât scuzele că noi suntem prea mulţi şi ei prea români ca să se fi sigurat că nu le crapă imediat serverele! Nu s-a-ntâmplat, aşa că am mers la somn!
afişe cu testosteron dublu
Fără să mă duc cu gândul până unde a ajuns junele nonconformist Paleologu, care spunea că e “Romanian Gay Parade: peste tot în oraş numai afişe cu câte doi bărbaţi…”, e greu să nu remarci că, într-adevăr, pe multe bannere electorale, mai ales din Bucureşti, vajnici bărbaţi politici se susţin unul pe altul, în timp ce doamnele Andronescu şi Boagiu luptă stinghere, una cu cealaltă.
