Pentru azi o dramă din sudul Americii, dar fără probleme rasiale. Povestea unui fermier bătrân, care se întoarce acasă. Dar aici totul s-a schimbat. Casa a fost închiriată unor necunoscuţi, iar el nu mai are niciun cuvânt de spus în administrarea treburilor. Tensiunea dintre personaje e palapabilă şi, uneori, dureros de suportat, chiar şi ca spectator. Aşa cum greu de simţit e şi tristeţea personajului principal care simte cum se apropie apusul într-o lume în care nu-şi mai găseşte locul. O interpretare de nota 10 a actorului principal, Hal Holbrook.
blogger în februarie – cum au ajuns oamenii pe-aici (şi câteva statistici)
A trecut şi februarie. Habar n-am când, habar n-am cum! Ştiu, doar, că s-au şi dus două luni din acest an şi mâine, poimâine, ajungem iar la Revelion! N-au fost prea multe evenimente, dacă ignorăm agitaţia lui TB, ieşit din hibernare. Să sperăm că martie va fi mai generoasă, ca să am ce comenta :) Şi nu neapărat de rău :)
Alo, Dzeu? Aici, Zeus! Hăhăhăhă…
“Cineva acolo sus mă iubeşte. Am eu o legătură directă cu Dumnezeu. În mod categoric, Dumnezeu mi-a ţinut o palmă pe creştet tot timpul”. Nu, nu e un citat din Becali. Ci din cel care, de când îl ştim, a respectat cu sfinţenie preceptele sfinte: n-a minţit, n-a preacurvit, n-a băut şi n-a furat! Vorbim, desigur, de TB, cel pe care românii l-au votat de câte ori au avut ocazia şi de câte ori au stat acasă!
între harlem shake şi dreptul de a vota
Pentru că e cool să te dai interesat de tineri şi de problemele lor, politicienii îşi pregătesc viitoarele campanii electorale, propunând scăderea până la 16 ani a vârstei la care românii pot vota. La prima vedere, mulţi se vor arăta încântaţi de idee, mai ales cei care se văd brusc băgaţi în seamă şi trataţi ca adulţi, într-o ţară în care sunt obişnuiţi să fie ignoraţi. Şi ce altă formă de a le gâdila orgoliul ai putea găsi, decât să le dai responsabilitatea de a alege preşedintele ţării?
NU e OK, Ana!
Ana Maria Brânză, vicecampioană olimpică la spadă în 2008, a fost filmată de lucrătorii de la un tabloid, ieşind beată dintr-o crâşmă, abia putându-se ţine pe picioare. În mod normal, mi-aş fi înghiţit dezamăgirea în tăcere şi aş fi evitat să-i mai urmăresc vreun duel. În fond, fiecare e liber să-şi bată joc de el şi de numele lui cum crede de cuviinţă. M-a revoltat însă cum a înţeles Tolontan să-i sară în ajutor (?), spunându-le ei şi unui număr mare de oameni care-i citesc blogul că e OK să te îmbeţi! Mai mult, că asta face din tine un om! Că, iată, are un nou motiv s-o admire pe scrimeră! Ana, ştiu că îţi sunt mult mai dragi oamenii care-ţi cântă în strună (cui nu-i sunt?), dar dă-mi voie să-ţi spun şi umila mea părere: NU e OK!
seară de film
Într-o lume în care criminalii îşi fac de cap şi oamenii legii sunt mână-n mână cu ticăloşii, în care oamenii obişnuiţi sunt fără apărare în faţa răului… mai există o speranţă! Defendor! Omul care se crede super erou şi îşi ia rolul în serios! Nu râdeţi de el! Măcar e om bun! :) Asta crede şi psihiatra sa! Nu şi răufăcătorii care trebuie să dea piept cu el! O comedie nu foarte veselă, ba chiar, pe alocuri, tristă! Cu un Woody Harrelson într-un rol neobişnuit pentru el.
