Dacă ignorăm ieşirea nervoasă (a câta?) a lui Crin Antonescu la adresa ziariştilor, cu trimitere la premier, ştirea zilei ar putea fi transferul semi-surpriză al lui Stănişoară de la PDL la PNL Cum, nu ştiţi cine e Stănişoară? Cel mai baban peşte pe care liberalii puşi la cură intensivă de îngrăşare l-au pescuit până acum în apele tulburi şi portocalii. E, sau era până azi, ditamai primvicepreşedintele democrat-liberalilor.
rolul unui eşafod nu e, desigur…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
gesturi mici, oameni mari (2)
Oamenii mari nu ştiu de cele mai multe ori cum să reacţioneze în faţa suferinţei celorlalţi. Sau a bolii. Sau a morţii. Mă număr printre ei. Ani de încorsetare socială, de limite autoimpuse, de fracturi comunicaţionale, îşi pun amprenta asupra capacităţii de ne exprima empatia, chiar şi când aceasta este puternică şi profundă. Copiii nu au această problemă. Trăirile lor sunt vizibile, bucuria şi tristeţea se împărtăşesc uşor şi firesc.
părerea mea – despre cum ne cumpără ungurii ţara, impozitarea Bisericii şi mâna întinsă la Schengen
Pentru că s-a cam stins vâlvătaia cu steagul secuiesc, ia să ne mai isterizăm noi, românii, niţel. Cică Magyar Posta vrea să cumpere Poşta Română! Infamie! Un deputat mai prăpăstios se teme că nu vom mai putea trimite scrisori în româneşte. L-aş întreba câte scrisori a scris în ultimii ani, dar ştiu ce mi-ar răspunde. Acum, în loc să ne ascundem speriaţi sub pat că ne cuceresc ungurii, pas cu pas,…
seară de film
La prima vedere poate părea un film cu gangsteri. Dar nu e. Ar putea părea o comedie. Nu e. Un noir… Nu. Un film de acţiune… Poate. Sigur are un scenariu foarte inteligent scris, cu multe întorsături de situaţie şi cu multe personaje interesante. Şi câţiva actori de prima mână. O peliculă destul de subevaluată la vremea ei. Poate din cauza inteligenţei scenariului de care vorbeam mai devreme şi atenţiei necesare pentru descifrarea lui.
seară de film
Vă plac filmele motivaţionale? Cele care vorbesc despre oameni deosebiţi, a căror viaţă chiar merită povestită, ca o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi? Mie, da. Aşa că vă recomand azi această peliculă care vorbeşte despre traiectoria unui neurochirug, de la copilul cu temperament dificil până la medicul apreciat de toţi. Credeţi că a fost uşor pentru un negru provenit dintr-o familie săracă să ajungă profesor la Johns Hopkins University? Un film emoţionant şi optimist, care-ţi dă motive să iubeşti oamenii. Mă rog, măcar pe unii dintre ei :) În poză, adevăratul Ben Carson şi , cel care l-a întruchipat în acest film de televiziune.
