Pentru azi o poveste de iubire. Spusă într-un stil mai neobişnuit. Pentru că mai toţi ne întrebăm în diferite momente ale vieţii “cum ar fi fost dacă…?”, scenaristul dă şi un răspuns, în două poveşti paralele, plecate din acelaşi punct. Chiar dacă nu e nouă, ideea universurilor multiple, răsărite din aceeaşi rădăcină a unei decizii, uneori chiar minore, e interesant exploatată în această peliculă. Sunt oamenii cei care controlează ce li se-ntâmplă, sau sunt doar supuşi circumstanţelor, pe care, de cele mai multe ori, le creează involuntar? Ca de obicei, unul dintre actorii mei preferaţi, Joseph Gordon-Levitt, face un rol foarte bun.
sondaj: de când ai prima amintire?
Pentru astăzi o întrebare uşoară… Pentru unii :) Pentru mine a fost mereu dificilă şi nici azi n-am un răspuns clar la ea. După cum ştiţi, eu stau foarte prost cu memoria. În general. Şi, în particular, cu cea legată de copilăria mea. Ştiu sigur că nu am aminitiri din fragedă pruncie. Şi cred că am doar… 3 aminitiri din perioada de dinainte de 7 ani. Nu e vorbă, că nici între 7 şi 12-13 ani nu am mai multe. Poate chiar mai puţine :) Voi de când aveţi prima amintire?
seară de film
Vă propun pentru azi o dramă modernă, venită din îndepărtatul Iran. O poveste oarecum universală, puţin condiţionată de realităţile religioase, culturale şi relaţionale din ţara de origine. Descoperim chiar că există un Iran despre care nu ştim mai nimic. În care lucrurile nu stau ca în relatările occidentale. Chiar şi bunele intenţii pot duce la tragedii, atunci când lipsesc adevărul, curajul, luciditatea, responsabilitatea. Pelicula propune câteva tipologii psihologice interesante şi un crescendo tensionant bine ţinut în frâu. Regizorul este Asghar Farhadi, cel care a realizat şi filmul premiat cu Oscar, A separation.
de din vremuri de demult
Acesta este un trucaj! Eu NU voiam să fur sfintele clopote din curtea bisericii Trei Ierarhi (din Iaşi), ci le puneam la loc, după ce le recuperasem, cu mult curaj, de la turci, tătari, ruşi, polonezi şi alte neamuri năvălitoare! De asemenea, e greu de crezut că eu aş fi mers, vreodată, pe stradă, îmbrăcat cu asemenea iţari scurţi şi bălţaţi, chiar dacă vorbim de anul 1991 şi de moda proaspăt post revoluţionară.
floarea la butonieră
Pe principiul “Vreţi Tăriceanu? Na Iohannis!”, Antonescu face o mişcare surpriză şi anunţă intrarea în PNL-ul lui a primarului Sibiului. Care refuzase asemenea onoare cu ceva ani în urmă, chiar dacă acceptase să fie premierul unei alianţe liberalo-social-democrate adhoc. Păi de ce s-ar fi legat la cap atunci, dacă nu-l durea încă şutul lui TB în dos? Nu mai bine mai stă niţel, mai vede cum merg lucurile şi se bagă când or fi apele mai liniştite şi vremea mai frumoasă? Adică în februarie, pe la prânz…
TB e tata şi mama lu’ PDL
Pentru că pedeliştii nu-l pot suspenda pentru încălcarea grosolană a Constituţiei, TB intră cu bocancii în partidul său de suflet (şi de buzunar), până mai ieri atât de obedient. Cic-ar vrea să-l rupă! Eu nu cred. Scenariile cu Udrea şi “intelectualii” refugiaţi pe la partiduleţele de buzunar sunt cam subţirele. Ca şi ideea de a moşi o nouă formaţiune politică. TB nu vrea să renunţe la un partid cu structuri bine cristalizate, cu un număr (oricât de mititel) de parlamentari, cu conexiuni externe bine cultivate. El pare decis, mai degrabă, să recapete controlul, desigur, prin intermediari, asupra a ce a mai rămas din PDL
