Am fost obligat (prin natura profesiei şi din cauza obsesiei prezidenţiale de a ieşi fix la debutul prime-time-lui) să ascult azi discursul celui care reprezintă chintesenţa tarelor acestui popor. Şi am fost, mai mult ca oricând, scârbit de halul în care a ajuns să fie reprezentată cea mai importantă demnitate a statului. Dacă mai aveam infime speranţe că nu totul este pierdut în acest personaj (deşi, să nu mă amăgesc, nu aveam), halucinanta ieşire publică de acum m-a convins nu numai că omul a pierdut orice contact cu decenţa şi normalitatea, dar şi că gesturile şi atitudinea lui au început să depăşească graniţele firescului, chiar şi al unuia pervertit de specificul nostru istoric.
de prin scrieri de demult
ia şi tu o autostradă, ia şi tu una, poftim şi ţie…
Mai ţineţi minte revistele din anii ’70 în care erau desenate maşinile viitorului? Cu forme avangardiste şi dotări SF, vehiculele erau date ca sigure umplând străzile şi, mai tare, văzduhurile primilor ani ai secolului 21. Ei bine, am trecut de ceva timp de anul 2000, şi autoturismele arată cam la fel cu cele de acum 40-50 de ani. Şi tot la stop satu minute în şir, dacă vor să ajungă undeva. Cam la asta m-am gândit văzând harta frumos colorată pe care Victor Ponta a arătat-o în Parlament, însoţită de planurile de construire a autostrăzilor în România următorilor ani.
numai în România (2)
Că se fură pe meleagurile mioritice nu e un secret pentru nimeni. Bani, maşini, genţi din maşini, case, băutură, fabrici, biciclete, mâncarea copiilor la şcoală, fier vechi, fier nou, ciment, cuie, voturi, telefoane, priviri, identităţi, vieţi. Dar e prima dată când aud că s-a furat pământ. Nu, nu cu acte sau ocupat abuziv, cu corturi, ci ad literam. Şi nu un pumn dintr-un ghiveci cu flori, ci câteva sute de metri cubi de pe ditamai terenul agricol.
sfânta şi neruşinata ipocrizie
În decembrie 2008, la instalarea guvernului Boc, un litru de benzină costa aproximativ 2,85 lei. În doi ani, el ajungea la 4,79 de lei. Totul, din jocul accizelor, ajutat de fluctuaţia preţului barilului de petrol, deprecierea leului şi creşterea impresionantă a profitului companiilor de profil. Şi, desigur, în plină epocă economico-prezidenţială băsescu.
cum au ajuns oamenii pe blog în noiembrie :)
Trecu şi noiembrie. Sărăcuţ rău în evenimente. Şi nici eu n-am stat prea bine la cheful de scris. Poate pentru că îmi canalizez energia la structurarea unei noi piese de teatru. Poate pentru că mi se pare, din ce în ce mai des, că articolele mele sunt inutile. Şi revolta din ele, şi dezamăgirile, şi frustrarea.
Citește restul articolului
