Era inevitabil. Sunteţi români, sunteţi mulţi, sunteţi adunaţi ca să umpleţi un parlament mult prea mare. Unii sunteţi, cel mai probabil, oneşti, dar nu aveţi viziune, curaj sau influenţă în partid. Deci, locatarul de la Cotroceni era înghesuit într-un colț, cu tot pământul de la Nana fugindu-i de sub picioare. Se agita destul de neputincios, jurnaliştii de casă nu prea mai aveau cum să-i ia apărarea, puțina imagine care-i mai rămăsese i se scurgea ca wiskeyul printr-o sită. Se agăța disperat de acciza la benzină și, ca orice mardeiaș obișnuit într-o astfel de situație, începuse să lovească bezmetic în toate direcțiile și la orice nivel, doar, doar, o câştiga un moment de respiro.
ionică-trăienică şi lupul
Ştiţi povestea lui Ionică, băiatul cam năzdrăvan şi inconştient care, ca să-şi bată joc de săteni, s-a-ntors de câteva ori de la oile pe care le păzea, urlând că vine lupul? Evident, oamenii au sărit cu mic, cu mare, dar inutil, pentru că animalul nu exista decât în mintea puţină a farsorului. Ei bine, când, în sfârşit, fiara şi-a făcut apariţia în carne şi oase şi foame, degeaba a strigat mincinosul, nu s-a mai deranjat nimeni să-l creadă. Nu se mai ştie nimic de el de atunci! Trăienică seamănă mult cu Ionică.
seară de film
Să dăm o raită cinematografică şi pe vechiul continent, prin ţara lalelelor. Nu e o mare putere în domeniu, dar, câteodată, dacă reuşeşti să treci peste sonoritatea limbii, poţi avea surprize plăcute. Cum este filmul de azi, un mic indie despre relaţia dintre tată şi fiu, şi dintre acesta din urmă şi o stăncuţă. Mama nu e acolo, nu ştim exact de ce, lucru care stă la baza dramelor pe care le trăiesc cele două personaje umane şi care îl influenţează şi pe cel înaripat. Pierdere, lipsă de comunicare, vinovăţii. Actorul principal, chiar dacă are doar 10-11 ani, face un rol foarte bun.
seară de film
E timpul pentru o comedie. Nu una la care să râzi cu gura până la urechi, dar la care zâmbeşti din când în când, şi care te poate binedispune într-o seară ca aceasta :) Are în distribuţie 3 actori mari, care reuşeşsc să dea personajelor lor tenta de realism de care au nevoie pentru a fi plăcute de spectatori. Pe scurt, e povestea unui fel de triunghi, în care eroina principală nu se decide pe cine place mai mult. Spun “place”, pentru că nu vorbim despre nişte îndrăgosteli adolescentine, ci despre oameni maturi, trecuţi de prima tinereţe. De aceea., totul e… complicat :)
seară de film
Pentru azi vă recomand o dramatizare cinematografică a unei poveşti reale, despre un om care a salvat mai mulţi evrei, în timpul ocupaţiei naziste a oraşului polonez Lvov. Deşi nu e decât un mic găinar, pus pe învârteli mici, pentru a câştiga ceva în plus, el ajunge să realizeze că poate schimba destinele unor oameni nevinovaţi, chiar dacă pentru asta ăşi riscă propria viaţă. Un nou exemplu de erou cvasinecunoscut, care a reuşit să redea semnificaţia cuvântului “om”, într-o vreme în care o parte a speciei din care face parte îl călca în picioare şi-l îneca în sânge. Un film al Agnieszkai Holland, o maestră a peliculelor profunde şi emoţionante. Aceasta de azi a fost nominalizată la Oscar!
omenirea e, de azi, mult mai săracă
Deşi n-a fost surprinzătoare, vestea morţii lui Nelson Mandela e de natură să întristeze pe oricine are o viziune asupra lumii şi istoriei ceva mai complexă decât binomul alb-negru. Sau orice alt şablon de gândire şi atitudine, bazat pe diferenţele de rasă, religie, gen, orientare sexuală, convingeri politice, sau orice altă imbecilitate menită să dividă oamenii şi comunităţile lor. Eu, de exemplu, resimt dispariţia lui ca pe o sărăcire a unei omeniri şi aşa deficitară la capitolul valori, repere, simboluri.
