Pentru azi un nou film cu unul dintre cei mai buni actori tineri şi, întâmplător, unul dintre preferaţii mei. Şi acum face un rol foarte bun, într-o peliculă old fashion style cu gangsteri şi iubire. Eroul nostru e în stare de orice pentru a-i apăra pe cei la care ţine. Chiar dacă, la prima vedere, tot ce vrea e să fie lăsat în pace. De altfel, e zgârcit cu vorbele şi gesturile. Şi nici despre trecutul lui nu aflăm prea multe. Importantă e descoperirea personajului aşa cum e în acest moment. Istoria lui rămâne la latitudinea imaginaţiei spectatorilor. Un film tensionat, emoţionant sau dur pe alocuri.
seară de film
Ştiţi tradiţiile studenţeşti americane şi disperarea noilor intraţi la facultate de a fi acceptaţi într-o “Frăţie”. Sunt dispuşi să facă orice, oricât de înjositor, periculos sau dureros ar fi. Dorinţa de a fi acceptaţi e mai presus de raţiune şi demnitate. Uneori, ritualurile de iniţiere se termină prost. Sau chiar tragic. Pelicula de azi prezintă o astfel de poveste, în care personajul principal are de făcut o alegere. Nu e un film pentru oricine, pentru că e dur şi intens. Scenariul e interesant, bine închegat, iar tinerii actori joacă foarte bine!
cum mi-am făcut colegii să râdă :))
Ca orice prezentator de ştiri, mi se poate întâmpla să mă bâlbâi. Din fericire, suficient de rar cât să nu apar la Cronica Cârcotaşilor :) De cele mai multe ori, e din cauza minţii mele care “scanează” cu două-trei cuvinte înainte de a le rosti. Şi, dacă întâlneşte ceva care i se pare aiurea exprimat, vreo cacofonie sau vreo repetiţie deranjantă, încearcă să modifice din mers, să găsească pe loc sinonime şi formulări alternative. Evident, pentru că nu am un procesor i7, se mai întâmplă ca procesele simultane să nască mici poticneli în cel mai vizibil dintre ele, cititul cu voce tare :)
înecatul mesianic
N-am mai scris de ceva vreme despre politică şi despre personajele ei “pitoreşti” pentru că lucrurile nu fac decât să se repete. Oricât ar părea de ciudat, nu se-ntâmplă nimic nou, ci se pun în scenă aceleaşi scenete vechi menite să distragă atenţia oamenilor de la mirosul capului de peşte. Nu prea mai simt nicio plăcere în a încerca să desluşesc iţele comportamentului celor din fruntea mesei, în primul rând pentru că am senzaţia, din ce în ce mai accentuată, că nu există, de fapt, niciun fel de plan, mai mult sau mai puţin elaborat, şi că, de cele mai multe ori, analiştii “văd” puzzle-uri complexe acolo unde nu e decât haos şi întâmplare. Ei se încăpăţânează să descopere strategii şi viziuni acolo unde nu sunt decât reacţii, toane şi impulsuri.
de ce n-o să fac bani niciodată!
De un lucru 
m-am convins până la vârsta matusalemică pe care o am! Nu o să fiu niciodată bun ca om de afaceri, n-o să fiu niciodată în stare să câştig bani vânzând ceva unor oameni. Minte analitică am, bun organizator sunt, lider eficient de echipă m-am dovedit, imaginaţie am. E adevărat că sunt şi puţin comod, prea cinstit şi onest, şi nu pot să refuz a doua şansă. Dar nu de asta nu sunt bun de antreprenor, că aşa se cheamă cel care identifică o nevoie şi mijlocul de a o satisface. Pe bani, evident! :)
de din vremuri de demult
Jeana Gheorgh
iu a fost unul dintre cei mai inteligenţi şi buni oameni pe care i-am cunoscut. Şi, desigur, unul dintre cei mai profesionişti jurnalişti pe care i-am întâlnit. Şi n-au fost mulţi, pe cuvânt. De altfel, de la ea şi de la Gigi Călin am învăţat cam tot ce ştiu în profesia asta care mi-a umplut (sau golit, după caz) ultimii 20 de ani.
