El e Tom. Un bărbat grosolan, egoist şi cu accese de furie necontrolată. Cam tot ce trebuie ca să-ţi devină antipatic. Totuşi, aveţi răbdare şi aflaţi-i povestea. Spusă interesant, chiar dacă nu original, ea e despre iubire şi moarte. Da, un fel de Love Story modern, doar că aici există şi un copil. O să aveţi nevoie de ceva timp să vă obişnuiţi cu structura scenariului, dar nu abandonaţi şi, mai ales, nu trageţi concluzii pripite. O să vă-ntristeze filmul de azi, dar sper să apreciaţi modul în care îşi atinge scopul, de a vă transmite emoţii şi de a vă pune în faţa unor personaje vii, veridice.
să ne sucim, coane Crinule, să ne sucim!
Luni, butonând telecomanda, am ajuns şi la B1. Invitat, Crin Antonescu. Am zăbovit 30 de secunde, cu ochii în laptop şi cu urechile la televizor. Brusc, am avut senzaţia ciudată că, de fapt, era reluarea emisiunii de dimineaţă, de la acelaşi post, în care fusese prezent Băsescu. Ponta-n sus, Ponta-n jos, ce rău e el, ce bun e cel care vorbea. Mai lipsea doar să-l facă plagiator ca să fie preluat tot arsenalul prezidenţial.
părinţii n-au niciodată nicio vină
S-au îngălbenit iar ecranele, s-au risipit iar tone de cuvinte, s-a bătut iar apa-n piuă. O fată de 15 ani a plecat de acasă ca să se călugărească. Părinţii sunt disperaţi, Facebook-ul ia foc, forţele statului intră în alertă. Adolescenta e găsită după 4 zile, într-un tren, venea frumuşel acasă. După tam-tam-ul iniţial, încet, încet, tabloidele şi analiştii lor se vor plictisi. În fond, n-a violat-o sau n-a omorât-o nimeni, n-a dat foc la casă. După ce se va stoarce şi ultima picătură de senzaţionalism, iar ultimele întrebări de genul “a făcut sau nu pipi între Suceava şi Fălticeni” vor fi fost puse cu litere de-o şchioapă, povestea va intra în uitare. Nu va exista nicio dezbatere serioasă despre circumstanţe şi motive, despre rolurile cam confuze pe care au ajuns să le aibă în societatea noastră familia, şcoala şi biserica.
talibanii ortodocşi
Să vorbeşti
despre religie este extrem de dificil, mai ales într-o ţară ca România, în care anumite subiecte divid profund societatea, cu toate că, sau tocmai pentru că nu sunt discutate niciodată raţional, fără înverşunări partizane. Simpla lor abordare pare, în ochii multora, o profanare a credinţelor lor moştenite şi, prin urmare, imuabile. Şi chiar dacă o faci într-un mod mai echilibrat, aşa cum încerc eu, rişti să fii prost înţeles de oameni care sunt sinceri în credinţa lor şi care o “folosesc” pentru a putea ieşi înspre ceilalţi, pentru a le dărui ce au mai bun în ei şi nu pentru a condamna diferenţele.
Simona, nu m-ai făcut mândru
Dragă Simona Halep, pentru că e la modă să îţi scrie oamenii ca să te felicite sau să-ţi spună ce bucuroşi sunt ei că vă trageţi toţi din daci şi romani, o fac şi eu, pentru că, nu-i aşa, ce fel de român aş fi dacă nu m-aş mândri cu tine? Ei bine, dragă Simona, îmi pare rău, dar la mine nu s-a-ntâmplat! Nu m-ai făcut să mă simt (mai) mândru că sunt român. Pentru că nu am niciun merit în performanţele tale. Nu faptul că împărtăşim, întâmplător, acelaşi spaţiu geografic şi că ne-am putea înţelege fără translator ţi-au adus ţie rezultatele din ultima vreme. Nu sunt nici mai bun, nici mai deştept, nici mai bogat, nici mai valoros în ceea ce fac doar pentru că tu ai muncit, ai luptat şi ai învins.
seară de film
Personajul filmului de azi e genul de om pe care mai degrabă îl iubeşti decât să-l placi. Se ia prea în serios, nu prea ştie cum e cu autoironia, foloseşte cuvintele pentru a-i ţine pe ceilalţi la distanţă, îşi sabotează inconştient orice tentativă de a se apropia de cineva sau de a fi fericit. E genul antipatic, pe care foarte puţini s-ar încăpăţâna să-l descopere dincolo de aparenţe. Faptul că a fost internat într-un sanatoriu nu e în măsură să-l ajute prea mult. Scenariul peliculei e mai atipic, nu are o intrigă bine definită, se concentrează mai mult pe studiul caracterelor. Chiar dacă sună a dramă, filmul e o comedie romantică.
