Dragă Simona Halep, pentru că e la modă să îţi scrie oamenii ca să te felicite sau să-ţi spună ce bucuroşi sunt ei că vă trageţi toţi din daci şi romani, o fac şi eu, pentru că, nu-i aşa, ce fel de român aş fi dacă nu m-aş mândri cu tine? Ei bine, dragă Simona, îmi pare rău, dar la mine nu s-a-ntâmplat! Nu m-ai făcut să mă simt (mai) mândru că sunt român. Pentru că nu am niciun merit în performanţele tale. Nu faptul că împărtăşim, întâmplător, acelaşi spaţiu geografic şi că ne-am putea înţelege fără translator ţi-au adus ţie rezultatele din ultima vreme. Nu sunt nici mai bun, nici mai deştept, nici mai bogat, nici mai valoros în ceea ce fac doar pentru că tu ai muncit, ai luptat şi ai învins.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost tatăl tău, pentru că, probabil, şi de la mine ai fi învăţat ce înseamnă efortul intens pentru a atinge un obiectiv, perseverenţa şi ambiţia bine canalizată, necesitatea sacrificiilor atunci când vrei să te autodepăşeşti, disciplina şi rigoarea. Aş fi fost mândru dacă aş fi fost un prieten de-al tău, pentru că, probabil, te-aş fi încurajat să-ţi urmezi visul şi ţi-aş fi fost alături atunci când ai fi fost dezamăgită de poticnelile de parcurs. Te-aş fi sărbătorit la victorii şi aş fi găsit cuvinte sau tăceri potrivite la înfrângeri. Mândru aş fi fost şi dacă te-aş fi antrenat. Chiar dacă n-aş fi avut niciun merit pentru aptitudinile tale, m-aş fi împăunat cu faptul că am fost printre cei care, probabil, le-au finisat şi le-au dirijat în direcţia bună.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost orice om din jurul tău care ţi-a influenţat cât de puţin viaţa în bine şi aş fi contribuit fie şi cu un cuvânt, o privire sau un gest, nu la talentul tău, ci la mediul propice de care acesta are nevoie pentru a ieşi la suprafaţă.
Dar aşa? De ce să fiu mândru? Că m-ai făcut să mă uit şi la alte meciuri de tenis decât ale lui Nole? :) Că am strigat bucuros sau înciudat, aşa cum n-am prea făcut-o la niciun alt sport? Că îţi dădeam sfaturi, fără să mă pricep deloc, dar doar din dorinţa de fi cât mai prezent acolo, lângă tine, fără teama că mă ceartă arbitrul că fac zgomot în arenă? Nimic din toate astea n-au legătură cu faptul că suntem amândoi români.
Aşadar, fără să fiu mândru pentru meritele tale, pot să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat un motiv de bucurie şi pentru că, măcar pentru câteva ore, s-a putut respira în spaţiul public. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, unul, am luat o gură mare de aer ca să mă ajute în zilele următoare să suport miesmele imundonovelelor politice, mondene sau mediatice.
Cred ca oamenii folosesc cuvantul “mandru” pentru a-si exprima sentimentele, dintr-o eroare de intelegere a sensului acestui cuvant. Una din definitiile din dex spune : mandru = care este cuprins de un sentiment de satisfactie ca urmare a unui succes, a unei reusite sau a unei victorii. Sigur definitia se refera la reusitele si victoriile personale, dar, data fiind lipsa acestora in planul personal a multora dintre noi, cred ca ne asociem, ne lipim la victoriile obtinute de sportivii nostri, de elevii castigatori ai olimpiadelor internationale, de artistii nostri si le asimilam unor reusite personale. De care suntem, desigur, mandri!
Ascultam o emisiune la radio si am auzit (in timpul meciului cu Sarapova) un mesaj, de la cineva din tara , care mi s-a parut sa cuprinda tot ce s-ar putea spune despre Simona :” Aceasta copila ne-a adus atatea bucurii pana acum incat nici nu mai conteaza daca va castiga sau nu. Ne mai ramane doar sa ne rugam pentru ea ” Subscriu intru totul acestui mesaj , fara niciun alt comentariu .
totul tine de ce intelege fiecare prin “a fi mandru”. cred ca toate discutiile pleaca de la o intelegere diferita..
nu stiu de ce va tot luati atat de autorul acestui articol. vrea si omu sa fie diferit, sa scrie si el ceva diferit de restul.
blogul se mentine si cu chestii de genul, nu doar cu floricele si povesti pe care deja le stim, nu?
daca omu nu e mandru, nu e mandru..si gata.
ca sa va fie si mai clar, nu ar fi mandru nici daca ar castiga romania campionatu mondial de fotbal. 2 campionate consecutive ! nici daca romania ar fi declarata tara cu cele mai frumoase peisaje de pe tot mapamondul ! daca ar merge in strainatate, de exemplu, nu ar fi mandru deloc. pt ca el nu a contribuit la nimic.
eu zic ca e simplu de inteles.
la fel cum nici mie nu mi e rusine cand merg in strainatate si la radio rade lumea de romani..si isi bat joc de noi in direct…ca suntem hoti, talhari, tigani..etc. (da, stiu ca e o prostie sa generalizezi, dar nu despre asta e vorba acum). nu imi e rusine, ce naiba?! le am si zis strainilor: pai ce, eu sunt de vina ca unii romani fura..si alte cele? nu domle, nu sunt eu de vina, deci nu mi e deloc rusine.
capisci?
Zilele acestea am inceput sa cred ca am eu o problema si ca nu pricep sensul expresiei ” a fi mandru de “. Am incercat sa explic oamenilor ca nu poti sa fii mandru de ce nu ai facut si la care nu ai contributie. De asemenea nu poti sa fii mandru pt ca esti roman, pt ca este ceva ce s-a intamplat fara consimtirea persoanei. E la fel de stupid sa te simti rusinat ca esti roman. Se poate firesc sa fii mandru sau sa fii rusinat de actiuni comune ale romanilor, mai ales daca ai si participat la actiunea cu pricina. Se poate sa fii bucuros pt ca esti roman, sau se poate sa fii trist.
Am avut mari probleme cu ” sa fii mandru de ” zilele astea….