Pentru azi o frumoasă şi caldă poveste de iubire, între doi adolescenţi, nevoiţi, brusc, să parcurgă cu viteză drumul spre maturizare. Fiecare trebuie să-şi ducă propriile lupte, în condiţiile în care lumea, aşa cum o ştiau ei, e devastată de un război adevărat. De altfel, “conflict” şi “căutare” sunt cuvintele care definesc transformările prin care trec protagoniştii. care realizează că importanţa lucrurilor e raportată la viaţă, nu la mici conjuncturi de moment. În rolul principal o veţi regăsi pe Saoirse Ronan, cea care era nominalizată la Oscar pentru rolul de aici.
Citește restul articolului
seară de film
Azi nu vă propuun un film, ci un personaj. Unul detestabil. Şi care se chinuie, aproape pe întreg parcursul poveştii, să vă îndepărteze de el. Pe mine a reuşit să mă facă să-l privesc fără nici cea mai mică umbră de simpatie. Poate, la unii dintre voi, efectul va fi altul. Depinde de cât de mult vă veţi identifica. Un om care are tot ce-i trebuie, dar care e pornit pe o traiectorie descendentă, marcată de impulsul de a distruge tot, inclusiv pe sine. Afemeiat, ipocrit, mincinos, oportunist, imoral… Calcă tot în picioare pentru propriile plăceri şi nu ţine cont de nimic atunci când vrea… să nu se mai simtă singur. Bună performanţa actoricească a lui Michael Douglas, dar nu e de mirare.
Citește restul articolului
seară de film
Ne întoarcem în timp, nu doar pentru că filmul de azi a văzut lumina ecranului în 1987, ci pentru că el surprinde o bucată de viaţă din îndepărtatul secol 19. Mai mult, povestea şi oamenii “se-ntâmplă” într-o zonă nu foarte îndepărtată de noi, dar despre care nu ştim foarte multe, mai ales din punct de vedere istoric. Ştiaţi că, atunci, suedezii săraci “emigrau” în Danemarca, pentru a munci ca slugi la bogătaşii locului? Că erau consideraţi murdari şi nedemni? Că vieţile lor erau mult mai rele decât ale căpşunarilor români plecaţi în Spania? Ei bine, vă propun un film frumos, puternic şi trist. Bine făcut şi bine jucat. Şi care a luat şi un Oscar pentru cea mai bună peliculă străină.
Citește restul articolului
expresii care mă scot din sărite!
Cred că toţi avem câteva expresii care ne enervează. Mai ales când sunt nişte şabloane lingvistice, fără nicio acoperire logică, preluate mecanic de la părinţi sau televizor. Dar pe care mulţi le folosesc mai ales când vor să iasă neşifonaţi dintr-o situaţie mai dificilă. Ei bine, iată-le pe cele care mă irită pe mine cel mai tare. Ordinea e aleatorie :)
astea da vedete! jos pălăria!
Ştiţi ce e aceea o vedetă? Nu, nu vă gândiţi la gonflabilele şi maneliştii de la noi. Nici la parveniţi sau la odraslele lor. La fătucile şi băieţaşii pe care îi vedeţi zilnic în tabloide video sau tipărite şi despre care nimeni nu ştie cu ce se ocupă. Nici la subretele care sar din studiourile tv direct în paturi de fotbalişti sau afacerişti şi nici la surorile, mamele sau sosiile acestora. Nici la protagoniştii telenovelelor cu scandal propuse din când în când publicului inept. Da, ştiu că e mai greu să identificăm o vedetă adevărată în marea de impostură şi oportunism de la noi. Afară e mai simplu. Vedete sunt acei artişti pe care oamenii vor să-i vadă sau să-i audă şi ale căror creaţii scot bani frumoşi din buzunarele spectatorilor.
3 minute de pauză
A sosit momentul unui nou pretext pentru a face o pauză, indiferent cu ce vă umpleţi timpul acum :) Noi, românii ne-am obişnuit să trăim în oraşe gri, cu multe blocuri identice şi cu clădiri destul de banale. Şi, chiar şi cei care reuşesc să evadeze din jungla de beton şi oţel, ajung să trăiască în case trase la xerox, construite fără multă imaginaţie sau farafastâcuri arhitectonice. Şi nu cred că doar lipsa de bani e de vină. Ei bine, vă propun să vă bucuraţi, măcar vizual, de câteva construcţii care ies din anonimat şi personalizează puternic locul în care au fost ridicate.
