Cred că toţi avem câteva expresii care ne enervează. Mai ales când sunt nişte şabloane lingvistice, fără nicio acoperire logică, preluate mecanic de la părinţi sau televizor. Dar pe care mulţi le folosesc mai ales când vor să iasă neşifonaţi dintr-o situaţie mai dificilă. Ei bine, iată-le pe cele care mă irită pe mine cel mai tare. Ordinea e aleatorie :)
Nu judeca (sau nu-i judeca pe ceilalţi)
Conform DEX-ului: A JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chîbzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica.
Îmi cer scuze dacă am senzaţia că exact acest proces mă deosebeşte de animale. Problema e că noi judecăm prea puţin, nu prea mult. Eu vreau să-i judec pe ceilalţi, adică să-i evaluez prin filtrul valorilor în care cred şi să trag anumite concluzii, pe baza cărora voi clădi (sau nu) raporturile mele cu ei. Toţi o facem. Unii, însă. sunt prea ipocriţi pentru a o recunoaşte.
Toţi suntem unici
Da, da. Noi şi cele câteva miliarde care s-au perindat pe Pământ de când au coborât din copaci”. Dacă am fi atât de “unici”, psihologii ar deveni neputincioşi în faţa catralioanelor de scheme mentale şi comportamentale. Şi munca lor n-ar putea fi bazată, în (prea) mare parte, pe aplicarea unor şabloane. Unici au fost Da Vinci, Beethoven, Van Gogh şi câţiva ca ei. Pentru restul s-au inventat moda şi Piramida lui Maslow!
Fiecare om merită respect
Respectul se câştigă, nu se primeşte ca dar de naştere. Simplul fapt că ai apărut pe lume nu e meritul tău şi, prin urmare, nu îţi garantează respectul nimănui. Iar faptul că, fără să te cunosc, aleg să te tratez cu respect se datorează bunului meu simţ şi nu vreunui drept inalienabil de-al tău.
Orice om are dreptul la o opinie care trebui respectată
Orice om e liber să aibă o opinie. Asta nu înseamnă că ea trebuie respectată doar pentru că există şi a fost emisă. Mai ales că, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu e originală. Ca şi mai sus, opinia trebuie să aibă o valoare oarecare pentru a merita respectul celorlalţi.
Nu m-am gândit/N-am fost atent/N-am vrut să spun/fac asta
Şi asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? Unei gândiri greşite (din punctul meu de vedere) i-aş putea opune un raţionament, un argument, un mecanism ideatic logic prin care să te conving s-o eviţi altădată. Unei “nongândiri” ce i-aş putea opune?
Şi-apoi, de când lipsa de atenţie, de grijă, de interes, de responsabilitate, de cunoaştere a semnificaţiilor cuvintelor/gesturilor, de evaluare a efectelor acestora, e considerată circumstanţă atenuantă? Dimpotrivă, mi se pare cât se poate de agravantă!
Nu am făcut-o intenţionat
Oamenii îşi fac cel mai des şi cel mai mare rău din cauza lipsurilor de care am vorbit mai sus, nu intenţionat. Faptul că nu eşti un psihopat/sociopat care-mi face rău cu bună ştiinţă s-ar putea să nu mă consoleze prea mult! Şi sigur nu-ţi va anihila greşelile!
Fiecare face ce vrea cu banii săi.
Desigur, mai ales dacă i-a câştigat cinstit. Dar asta nu înseamnă că nu pot evalua (vezi capitolul “judecată” de mai sus) caracterul, personalitatea şi valorile cuiva (şi) în funcţie de cum îşi cheltuie banii.
…dacă pot să spun aşa.
Şi iată c-ai putut să spui chiar aşa, înainte de a te întreba dacă poţi!
*
Pe voi ce expresii vă enervează? :)
Nu judeca (sau nu-i judeca pe ceilalţi) = la noi aceasta expresie are intelesul de ” nu analiza faptele sau vorbele unui om fara sa cunosti bine situatia respectiva “.
Toţi suntem unici = genetic fiecare e o varianta unica, o incercare a naturii de a impinge specia mai departe in evolutie.