Cine-şi imagina că tânărul actor care l-a întruchipat pe Frodo din Stăpânul Inelelor va ajunge să joace într-un film de groază? Şi o face foarte bine. Aşa cum aţi înţeles deja, recomandarea de azi nu e pentru toată lumea, ci doar pentru cei cu nervii tari şi care nu leşină la vederea unui strop de sânge. Nu e o capodoperă cinematografică, dar e un thriller foarte bine făcut şi jucat. O atmosferă bine construită prin imagine şi regie, şi o doză de umor negru sunt câteva elemente care scot această peliculă din masa mare de producţii horror cu dilimachi!
Citește restul articolului
Asta da vedetă! Jos pălăria!
Pe Amy Adams o ştiu din multe filme. Despre unele am scris aici şi aici. Cel mai mult mi-a plăcut aici. E o actriţă încă tânără :), a cărei carieră a “explodat” în ultimii 8 ani. Timp în care a fost nominalizată de nu mai puţin de 5 ori la premiile Oscar! O artistă versatilă, care se mulează foarte bine atât la rigorile unui blockbuster cât şi la cele ale unui indie. O vedetă pe care paparazzi n-o prea urmăresc, pentru că nu face nimic ieşit din comun, cel puţin în sensul pe care-l dau tabloidele acestei sintagme. Dar despre care, iată, se vorbeşte, de bine, chiar şi când nu e vorba de interpretarea vreunui rol.
seară de film
Filmul de azi ne poartă în Irlanda sfârşitului de secol 19, în vremea în care femeile nu aveau prea multe variante dacă voiau să muncească. Într-o ţară relativ săracă, cei care nu emigrau în America se chinuiau zi de zi să câştige un ban. De aceea, pentru protagonista acestei poveşti singura şansă de a supravieţui a fost transformarea în bărbat. Ceea ce i-a permis să fie ospătar/majordom într-un hotel. Asta nu a scutit-o de probleme. Şi cu cât a sperat că a găsit o cale de a scăpa de ele, cu atât acestea au început să devină mai mari. Un rol foarte bun făcut de Glenn Close.
Citește restul articolului
numai în România (7)
De obicei, poveştile de la această rubrică au şi o doză de amuzament. Reflectă tare ale populaţiei autohtone care pot trezi şi zâmbete prin absurdul sau penibilul lor. De data aceasta, situaţia e diferită. Pentru că e dramatică. Pentru că aşa ceva n-ar trebui să se întâmple nicăieri în lume, cu atât mai puţin într-o ţară europeană. Pentru că, înainte de a evada pe meleaguri străine în căutare de respect pentru profesionalismul lor, unii medici ar trebui să se întrebe dacă îl merită. Şi dacă ei l-au arătat pacienţilor lor, aşa cum le cere nu doar statutul, ci şi calitatea de om.
de din vremuri de demult
În 1996, la invitaţia unei firme de vopseluri din Turcia, m-am îmbarcat într-un autocar, alături de mulţi colegi din presa scrisă şi televiziune, şi am purces spre Istanbul. Era cam pe principiul “pişcoturilor” pentru blogării de astăzi. Eu te plimb şi tu scrii frumos despre mine. Ceea ce avea sens în cazul ziariştilor, dar în cazul meu, nu. Pentru că nu se gândea nimeni la Antena 1 să-mi dea spaţiu de emisie să fac vreo ştire despre cum se amestecă oxizii coloraţi dincolo de Bosfor şi Dardanele :)) Dar directorul general Brătescu m-a trimis, eu am fost mai mult decât bucuros să mă duc.
3 minute de pauză
Ce obţii când pui la un loc un geniu în marketing care ştie să facă şi videoclipuri, un inginer de studio care compune muzică, un pianist cu o carieră solo în spate şi un violoncelist care face de toate? O formaţie cu succes rapid! The Piano Guys! Care vă propun pauza de astăzi! Aşa că puneţi-vă căştile sau daţi difuzoarele mai tare şi bucuraţi-vă de această performanţă deosebită, nu doar muzicală :)
