De obicei, poveştile de la această rubrică au şi o doză de amuzament. Reflectă tare ale populaţiei autohtone care pot trezi şi zâmbete prin absurdul sau penibilul lor. De data aceasta, situaţia e diferită. Pentru că e dramatică. Pentru că aşa ceva n-ar trebui să se întâmple nicăieri în lume, cu atât mai puţin într-o ţară europeană. Pentru că, înainte de a evada pe meleaguri străine în căutare de respect pentru profesionalismul lor, unii medici ar trebui să se întrebe dacă îl merită. Şi dacă ei l-au arătat pacienţilor lor, aşa cum le cere nu doar statutul, ci şi calitatea de om.
Un bărbat de 42 de ani din Sibiu, tată a două fetiţe, de 3 şi 7 ani, a mers la spitalul judeţean să-şi extirpe o aluniţă. Medicii au decis s-o elimine, dar, în acelaşi timp, au recoltat şi probe pentru biopsie, obligatorie pentru depistarea unei eventuale tumori canceroase. După intervenţie, omul a plecat acasă, aşteptând rezultatele analizelor. “Nu sunt gata” i s-a răspuns de fiecare dată când a revenit pentru schimbarea pansamentelor. Şi, aşa cum se întâmplă de multe ori, după un timp a uitat, s-a luat cu viaţa şi nu i-a mai stat mintea la ce ar fi putut afla…
Doar că, după o jumătate de an, a început să se simtă din ce în ce mai rău şi a mers la un laborator privat. Şi a aflat că are cancer de piele, cu metastaze la ficat şi plămâni. S-a-ntors la chirurgul care-l operase cu 6 luni în urmă. Acesta a dat din umeri şi l-a trimis la fişier, ca să afle că, într-adevăr, rezultatele testelor de atunci arătau că suferă de o boală cumplită. Dar nimeni nu s-a obosit să-l caute şi să-i spună, pentru a începe tratamentul cât mai repede. Ce, în fond, era vorba de o răceală uşoară, nu?! Dacă tu, medic, vezi un om căzut pe stradă, te opreşti şi-i acorzi primul ajutor, aşa cum ai învăţat la şcoală. Dacă îi vezi, însă, pe o coală de hârtie, posibilul sfârşit, nu te oboseşti să-l cauţi, să-i spui?! Asta n-a fost prevăzut de Jurământul lui Hippocrate, nu?
Evident, conducerea spitalului s-a spălat pe mâini şi a dat vina pe bolnav că nu a venit, eventual, în fiecare zi să-şi ceară rezultatele. Chiar presupunând că acesta n-a mai dat niciun semn de viaţă şi nu s-a mai interesat deloc de analize, nu s-a găsit niciun om normal la cap care să-l anunţe că nu e de joacă şi că trebuie musai să se trateze? Că doar doctorii nu lucrează la Biroul de obiecte pierdute, unde, dacă omul nu vine să-şi caute umbrela rătăcită prin tren, înseamnă că nu-i mai trebuie şi că şi-o fi luat una nouă!
sursa: Ştirile ProTv
PS. Pentru cei care au probleme în a înţelege, acest text nu se vrea o generalizare la adresa tuturor medicilor români!
Cand eu am spus ca natia asta si-a pierdut orice urma de umanitate n-am gresit…daca si medicii procedeaza asa, suntem pierduti…iremediabil!
Nu tine de umanitate cat tine de administratie, si de diverse protocoale de diminuare a erorilor, dupa parerea mea, mai ales in cazul unui sistem organizational dinamic atat de complex cum este un spital, cu sute de angajati si mii de pacienti. Desigur ca la baza oricarei organizatii trebuie sa existe niste principii etice, plus ca in cadrul fiecarei profesii si profesionist angajat in vreun sistem de sanatate (si nu numai, si sistem birocratic, si de corporatie de manufacturatcartofi, si orice activitate umana organizata de fapt), sa existe reguli deontologice cat mai clare plus cu care sa fie de acord atat meseriasii cat si societatea…insa in mod destul de clar vasta maj a persoanelor care si-au ales sa lucreze in sist de aparare, reparare si intretinere de
sanatate a semenilor lor sunt oameni morali si chiar inclinati sa ajute, (ca altfel s-ar fi facut infractori profesionisti nu lucratori sanitari, chiar fara atata bataie de cap pt diverse examene siani de prezenta la clasa si nopti nedormite si nivel de stress chiar mai ridicat decat media, in anumite cazuri poate la fel de mare cu al unor politisti)…si NU e adevarat ca lumea si-a pierdut vreun grad de umanitate nici in Romania nici in vasta majoritate a locurilor din lume, (cu posibile exceptii ale unor locuri ff sumbre unde populatia traieste de zeci de ani in stare continua de razboi si in conditii de violenta asa de generatii)…dar tocmai pt ca lucratorii sanitari sunt si ei oameni, pot si ei fi supusi unor erori umane, ca nu sunt roboti, oricat ar incerca sa isi algoritmizeze si sa isi eficientizeze munca incat sa se imparta egal si fara partinire fiecarui pacirnt din sutele sau miile de suferinzi care le trec prin fata ochilor, unul dupa altul, tocmai de aia trebuie sprijiniti atat de administratori cat si de societate, nu pusi in situatie de tapi ispasitori. Si este clar ca in locurile din UE unde exista presiune mare de nr suferinzi per lucrator sanitar plus sistem fragmentat si de comunicatii deficitare, (care precis nu se regaseste numai in Romania), va exista un risc mai mare de erori. Cauzele sunt complexe, dar NU tin in primul rand de lipsa de umanitate,
asta voiam sa zic, in NICI un caz in Romania.
mai mult decat greseala chirurgului este nesimtirea celor de la laborator! am fost operata, stiu cum e cu biopsiile si chirurgul te trimite la asistenta sefa de la laborator cu care vorbesti, ii dai si ceva banuti si ii iei numarul de tel de la laborator si suni pana intri in posesia rezultatelor. e un medic care isi pune parafa pe rezultatele boipsiei, medicul ala cand a vazut ca-i cancer ce-a facut? nici macar nu l-a sunat pe chirurgul care trimisese biopsia? :( laboratorul este cu mult mai vinovat decat chirurgul! stiu ce vorbesc!