Am ajuns şi la episodul final al călătoriei la Milano, de altfel, şi motivul pentru care am decis să ajung în capitala lombardă: concertul cântăreţului meu preferat, Antonello Venditti. Ştiu că cei mai mulţi dintre voi n-aţi auzit de el, nici n-aveaţi cum, nu e un produs italian de export, ca Albano, Ricchi e Poveri sau, mai nou, Ramazzotti, Tiziano Ferro sau Laura Pausini.
Eu l-am descoperit acum 20 de ani, pe când eram la studii în Reggio Calabria. Şi ceva din vocea lui, din versurile şi acordurile lui (ca toţi marii cântăreţi italieni, Antonello e şi compozitor şi textier), m-a ţintuit ore în şir şi, iată, ani mulţi după aceea, cu urechea lângă difuzor. Şi acum am reuşit să-mi onorez promisiunea făcută cu două decenii în urmă. Să-l ascult live, să-l simt viu acolo, în faţa mea, să mă las copleşit de sunet şi să am iar 20 de ani, ingenuităţile, forţa şi echilibrul, idealismul, deschiderea şi speranţele de atunci. Să nu mai simt, măcar pentru scurt timp, zgura atâtor lucruri spuse şi nespuse, făcute şi nefăcute, primite şi neprimite, gândite şi negândite, atâtor frici şi disperări, iubiri şi neiubiri, singurătăţi.
A fost o experienţă unică. Nu doar pentru cele de mai sus, nu doar pentru că am reuşit să-l ascult pe viu pe cel ale cărui melodii mi-au acompaniat tinereţea, ci şi pentru că m-am simţit excepţional în mijlocul unei mulţimi de oameni (sala, de dimensiunile celei polivalente de la noi, a fost plină vârf) care ştiau pe dinafară fiecare vers al fiecărei melodii. Şi îl cântau cu toată puterea, ca şi când ei erau pe scenă, ei vroiau să fie auziţi, ei aveau ceva de spus, ceva de împărtaşit, ceva de construit în ceilalţi. Şi nu erau doar babalâci ca mine, ci foarte mulţi tineri. Care cântau din toată inima melodii compuse acum 40 de ani! Pentru două ore i-am iubit pe toţi oamenii aceia. Şi toate diferenţele dintre noi au dispărut.Şi m-am simţit aproape în siguranţă.
Cuvintele (cel puţin ale mele) sunt prea sărace pentru a reproduce o astfel de experienţă interioară. Dar vă doresc să trăiţi şi voi aşa ceva, măcar o dată în viaţă. Şi vă doresc ca vouă să vă fie fericirea rotundă.
***
Din păcate, eu n-am avut dotarea tehnică necesară pentru înregistrare. Dar iată aici un moment esenţial din acest concert.
Şi aici e un rezumat al întregului spectacol!
Fine
***
Dacă ţi-a plăcut, citeşte şi celelalte episoade:
Dar de ce nu este sau mai corect nu se promoveaza “acest produs” ? Ma bucur pentru tine Radu ca ai avut o asemenea bucurie . sa ai o saptamana minunata si pentru ca se apropie Sarbatorile Pascale ti-le doresc pline de Lumina