Mizeră e politica asta dâmboviţeană. Plină de impostori şi incompetenţi, de hoţi şi de proşti, incapabili să stea mai mult de 5 minute la aceeaşi masă, fără să-şi dea în cap şi să se trădeze. În schimb, sunt capabili să se certe şi să se porcăiască, după care să se împace şi să se pupe, ca şi când nimic nu s-a-ntâmplat! În numele măreţului interes naţional, desigur! Sintagmele “să scuipi unde ai lins” şi “să pupi unde ai scuipat” au căpătat o altă formă lingvistică, mai puţin greţoasă: reevaluare!
Category Archives: viaţa cetăţii
de astăzi, voi scrie antonescu doar cu “a” mic
Pe băsescu nu l-am votat niciodată! Pe antonescu, da, în primul tur al prezidenţialelor din 2009. Pe băsescu l-am “ghicit” din prima, pe antonescu, nu! Poate şi pentru că, atunci când a irupt el pe scena politică importantă, eu nu mai eram în centrul informaţiilor care-l ajută pe un jurnalist obiectiv şi capabil de analiză să aibă o viziune completă despre lume şi oameni. În 2011 am revenit acolo, iar detaliile au început să redevină clare. Coroborate cu ceea ce putea vedea oricine cu ochiul liber, au făcut ca ruperea USL-ului de către liderul liberal să nu fie o surpriză pentru mine. Recunosc, însă, că modul halucinant în care se comportă de atunci încoace m-a luat pe nepregătite. Fără să mă dezamăgească. Doar să mă dezguste.
cacealmaua liberală din USL
Multă lume s-a mirat atunci când PNL şi PSD şi-au dat mâna şi au moşit USL-ul. S-a vorbit mult despre struţocămile, alianţe împotriva naturii sau trădări doctrinare oportuniste. Dar mareea imundă băsistă a părut, la momentul respectiv, justificarea potrivită. Din ce în ce mai mulţi români erau dispuşi să creadă că există politicieni gata să treacă peste orgolii şi interese divergente pentru a face curăţenia care se impunea. Recunosc, m-am numărat printre ei.
ce-am înţeles noi din aceste alegeri :)
Au trecut şi alegerile acestea. Nu sunt mari surprize decât pentru cei care privesc realitatea politică şi socială din România prin ochelari de partid sau prin ecranul televizorului. Chiar şi aşa, au fost extrem de importante, dar nu pentru obiectivul lor oficial, de a trimite europarlamentari buni la Bruxelles şi Strasbourg, ci pentru cel real, de a limpezi puţin apele pe cheiul Dâmboviţei. Nu se va-ntâmpla peste noapte. Vor mai fi multe frământări şi schimbări, dar semnalul a fost dat şi bulgărele de zăpadă a început rostogolirea. E prea devreme pentru dat verdicte, aşa că nu mă voi hazarda nici eu. Dar pot acum să trag nişte concluzii şi să schiţez câteva scenarii posibile.
eşti cel mai tare, stai acasă! Şi plânge-te!
Vin iar alegeri şi e vremea, desigur, să ne lamentăm din nou de clasa noastră politică, să ne plângem de milă, să ne dăm ochii peste cap şi, cu mâna pe frunte, să decretăm ritos că nu merită să mergem la vot! Ba, dacă vrem să dăm dovadă de simţ civic, punem de-o campanie mică pe facebook, prin care să-i convingem şi pe alţii că statul acasă e soluţia optimă pentru România. În fond, toate marile revoluţii ale neamului au fost posibile tocmai pentru că marea lui majoritate era, în acele momente, în altă parte. Toţi politicienii sunt la fel, şi numai noi, cei care stăm pe margine şi chibiţăm, ne dăm seama de asta. Ceilalţi sunt nişte prostălăi cumpăraţi cu găleţi, care votează pentru că aşa le spun televiziunile. Sau popa. Sau primarul proaspăt înscris în PMP, după ce-a trecut pe la PSD, PNL, PRM, PDL, PPDD…
să bem, să ne veselim
Că românul e prieten cu alcoolul nu e un secret pentru nimeni. Că “distracţia” înseamnă mai ales să te îmbeţi, sau că “a-ţi trăi viaţa” presupune pentru mulţi doar combinarea sexului cu alcoolul, afli dacă dai o raită prin locurile preferate de tineri. Că cei mai mulţi dintre cei care beau nu văd nimic rău în asta reiese clar din numărul celor care se urcă afumaţi la volan sau se duc acasă şi-şi bat nevestele şi copiii sau îşi înjunghie prietenii. Pe scurt, românilor le place să bea şi sunt mândri de asta. Pentru ei, cine nu trage la măsea e fie ipocrit, fie sectant, fie are cine ştie ce vicii ascunse!
