De câțiva ani încoace, în vocabularul românilor a intrat un nou cuvânt: anvelopare. Sau, mai ca în documentele oficiale, izolare termică. Toți cei care stau la bloc visează la căptușeala aceea de polistiren care să le reducă facturile la încălzire. Primarii promit în campanii că o să rezolve tot orașul sau sectorul, pe banii statului sau ai UE. Și oamenii îi votează, pentru că au auzit ei de la prieteni că e adevărată chestia aia cu întreținerea mai mică. Deocamdată nu știm cât o să dureze lucrările făcute și dacă, nu cumva, în câțiva ani, vreun vânt mai puternic nu va desprinde de pe fațade plăcile tencuite și vopsite în toate culorile curcubeului.
Un sondaj realizat de INSCOP, la comanda ziarului Adevărul, arată clar, dacă mai era nevoie, cam ce nebuloasă e în capul românilor atunci când vine vorba de rolul președintelui. Ca să fim sinceri, ar fi fost și greu să nu existe asemenea confuzii, mai ales după ultimul deceniu, în care locatarul de la Cotroceni s-a chinuit și a și reușit în mare parte să dea peste cap orice organizare firească a raporturilor dintre instituții și orice împărțire democratică a rolurilor acestora. El e fost și președinte, și premier, și judecător, și procuror, și patron neoficial de televiziuni, și șef de servicii secrete. A fost absolut tot și a făcut ce-a dorit. Chiar dacă 7,4 milioane de cetățeni l-au vrut plecat de acum 2 ani, asta nu înseamnă că celor mai mulți le-a displăcut sistemul, ci doar omul care îl orchestra.
Președintele Ales a anunțat că pleacă pentru o scurtă vacanță în Statele Unite ale Americii. Treaba lui. Mi se pare normal ca, după 6 luni în care a ajuns de la numărul 2 într-un partid de 17% la numărul unu în toată țara, să aibă nevoie de câteva zile de odihnă. Mai ales că în toată această perioadă a fost obligat să iasă din ritmul lui obișnuit și să accelereze motoarele la turații care vor fi lăsat urme în structura lui de rezistență. Și urmează să preia o foarte serioasă responsabilitate, ceva mai mare decât să decidă câți bani din bugetul unui oraș se duc pe asfaltări și câți pe zugrăvitul clădirilor. Așa că, repet, mi se pare absolut firesc și n-am de ce să comentez un astfel de gest.
Pentru a onora o tradiție națională veche de multe, multe secole, neîntreruptă, indiferent de regimul care a guvernat țara, mulți români s-au îndrăgostit subit de cel ajuns la putere și simt nevoia nestăvilită de a-și manifesta sentimentele cât mai public cu putință. Dacă se poate, suficient de strident încât să ajungă și la destinatar. Dacă nu, măcar să afle cei din jur că fac parte și ei din iluminata fracțiune a societății care vede ce e de văzut în liderul ales! De soartă, de d-zeu, de popor, mă rog, în funcție de epocă.
În timp ce politicienii se bat cu pumnii în piept de cât de independentă au făcut ei justiţia, un dement care a violat şi ucis o fetiţă de 8 ani din Iaşi, a ieşit din puşcărie după numai 8 ani! Iar românii, cu ochii îngălbeniți de arestările televizate, freamătă de bucurie că sistemul juridic funcționează și va face curățenie în țară. Dacă cineva ar grația vreun corupt, ar ieși în stradă. Împotriva aberației criminale de mai sus nu mișcă nimeni niciun deget!
12. 11. 2014 – Candidatul ACL, Klaus Iohannis, a declarat la cea de-a două confruntare electorală televizată, la B1 TV, că ”pentru România, ar fi periculos să dea toată puterea în mâna unui singur partid”