Acum 16 ani am avut un diferend de ordin estetic si de gustibus cu, pe atunci, directorul general al Antenei 1. Eu aveam pe masa de la Printre rânduri (talk-show-ul care i-a găzduit pe unii dintre cei mai interesanți și respectabili oameni de cultură, de afaceri sau politici din România acelor ani) un… ceva de decor, un fel de model al atomului care se învârtea. Despre care Sorin Oancea spunea că nu e suficient de elegant pentru imaginea postului. Nici eu, nici el și nici patronul postului, cred, nu ne imaginam că, în 2015, într-un studio al aceleiași televiziuni, invitații își vor expune nestingheriți (ba chiar încurajați) promiscuitatea, își vor pune poalele-n cap seară de seară, se vor bălăcări ca la ușa cortului și unul dintre ei își va lua la păruit amanta de-a treia, însărcinată, care s-a culcat cu fiul vitreg al gagicii secunde. Sau ceva de genul ăsta. Și că toată această scenă elegantă va ajunge în atenția publicațiilor din multe colțuri ale lumii, gonflând și așa destul de exageratul respect pe care mapamondul îl poartă nivelului mioritic de civilizație.
Category Archives: anacronic
”nu vreau să mor în arest”
Nu am intenționat să scriu ceva despre Oprescu. Nici acum n-o s-o fac decât tangențial. Din start spun că nu știu dacă e corupt și dacă a luat șpagă. E treaba justiției să lămurească asta și să ia măsurile care se impun. Ca orice alt cetățean, am urmărit circul musai televizat cu uite flagrantu’, nu-i flagrantu’, scrie ”mită” pe bancnote, stai că nu scrie, scotocirea în căutarea echipamentelor de bruiaj și plimbatul în cătușe. Dar, în rest, nu am convingeri legate de vinovăția sau nevinovăția lui.
despre ”legalizarea șpăgii” și ipocrizia mioritică
M-a pus naiba să scriu pe facebook o frază despre preconizata legalizare a cadoului NESOLICITAT, făcut medicului DUPĂ intervenție, și cârduri de civilizați m-au pus la zid ca exponent al orientalismului balcanic medieval. Evident, ca de atâtea ori, comentariile lor nu aveau nicio legătură cu postarea mea. Cei mai mulți vorbeau despre medici care cer bani înainte de a se apuca de treabă, care nu devin interesați de pacienți decât după ce primesc plicul, despre asistente care au tarif de adus plosca sau ridicat perna. Personaje care, din păcate, există în spitalele românești. Și nu sunt puține. Și care ar trebui pedepsite legal pentru astfel de atitudini inacceptabile.
Din vremuri de demult
Pentru că tot am călătorit eu mult în ultima vreme prin țară, vizitând posturi de radio și de televiziune (deh, dacă tot am ajuns la CNA, m-am gândit să mă fac util :), mi s-a făcut așa un dor de vremurile debutului meu în media audiovizuală. El n-a venit ca urmare a unor vise din copilărie sau ambiții adolescentine, nici după pregătiri serioase sau absolviri de facultăți sau alte școli de fițe, cvasi-inutile. A fost o întâmplare. Cred că fericită :) Am văzut într-un ziar un anunț că Radio Total, pe cale să apară, caută reporteri, redactori, prezentatori, animatori. Mi-am luat inima-n dinți și m-am dus. Ce puteam pierde?
fotografii și poezii deosebite pentru voi
A mai trecut un an și s-a mai încheiat o ediție a celui mai mare concurs de arte din România, pe care-l organizez de 14 ani! Din 2001, zeci de mii de liceeni s-au întrecut în a comunica celorlalți frumosul din ei. De 14 ani, LicArt este cam singurul spațiu unde talentul lor este apreciat și încurajat. Și anul acesta, peste 1000 de adolescenți și-au înscris creațiile, poezii sau fotografii, în speranța că vor ajunge în Tabăra de Creație și că vor convinge jurații, personalități marcante din domeniile respective, că merită unul dintre premii. Vă invit să-i cunoașteți pe cei care au reușit asta! Admirați-le creaţiile şi împărtăşiţi-le, vă rog, cu prietenii voştri. E timpul să vorbim mai mult despre tinerii deosebiţi de lângă noi! Şi să facem mai mult pentru ei! Vă spun sincer că, după fiecare Tabără, îmi revine speranța că țara asta mai are o mică șansă la normalitate!
de ce am votat împotriva sancționării PRO TV
Așa cum mă așteptam, discutarea deciziei PRO TV de a o avea la cadru, în văzul întregii națiuni, pe tânăra violată la Vaslui, a încins spiritele în CNA. Și, așa cum mă temeam, neadoptarea unei sancțiuni atât de intens dorite de opinia publică a redirecționat oprobiul către cei care s-au opus. Eu sunt unul dintre ei. Și va trebui să suport consecințele, pentru că știam de când am preluat postul că vor fi situații în care judecata mea de valoare privind posibilele încălcări ale legii va intra în conflict mai ales cu cei care, deși nu cunosc legislația în domeniu, nu concep nicio variantă care să nu le dea lor dreptate.
