Dragii mei, poate nu știați, dar, printre multele lucruri pe care le-am făcut la viața mea, am fost și actor! Da, da, de ce râdeți? Bine, poate nu chiar actor, actor, dar, dacă orice pațachină care apare la televizor devine automat o divă-vedetă, nu înseamnă că oricine joacă într-un film e actor? Eu așa zic, deși nu mi-am trecut asta în CV. Să vă povestesc cum a fost, înainte de a vă lăsa să vedeți imaginile. Se-ntâmpla prin 2001 când am primit un telefon de la regizorul Mircea Mureșan, cel care a fost nominalizat la Palme D’Or și a obținut premiul de debut la Cannes, în 1966, cu pelicula Răscoala.
Category Archives: anacronic
Printre rânduri cu Florin Constantiniu
Puțini dintre cei mai tineri de 20-30 de ani știu cine a fost Florin Constantiniu. Și mulți dintre cei care știu, datorează acest lucru în special controverselor născute de publicarea celebrei în epocă Istorii sincere a poporului român. După cum mă știți, și nu m-am schimbat în ultimii 45 de ani :), nu-mi place naționalismul de paradă și bătutul găunos în piept în numele unei mândrii artificiale. De aceea, apariția acelei cărți a fost pentru mine un prilej de (re)evaluare a multor lucruri învățate în școală, dar care nu păreau să justifice aura cu care fuseseră împodobite de conștiința populară. Și, desigur, un pretext pentru a-l invita în studioul Antenei 1 pe cercetătorul istoric mai sus pomenit. Și ce alt prilej mai bun decât 1 decembrie? Au trecut aproape 20 de ani, dar lucrurile nu s-au schimbat în bine. Ba, dimpotrivă, par să confirme unele dintre concluziile pe care un telespectator de atunci le-ar fi putut trage urmărind emisiunea.
Zice Domnia Sa la un moment dat: ”Corupția are o vechime multiseculară în istoria poporului român. Hatârul și bacșișul sunt cele două coordonate ale vieții noastre publice”
printre rânduri cu Ileana Vulpescu
Arta Conversației a fost una dintre cărțile adolescenței mele. Alături de Viața pe un peron și Cel mai iubit dintre pământeni, era cel mai uzat volum din biblioteca mea. Nu atât că nu l-aș fi respectat, ci pentru că circulase prin atâtea mâini ale colegilor mei. Făceam liste cu cei care doreau să o citească și cartea trecea de la unul la altul. Multe recreații am consumat discutând despre Sânziana și alegerile ei în viață. Și multe ceaiuri se transformau în lungi discuții nocturne despre ceea ce întrevăzusem noi a fi fragmente de vieți de oameni mari. Ei bine, am avut norocul și marea bucurie de a mă afla, la un moment dat, față în față cu doamna Ileana Vulpescu. Și de a-i putea pune multe dintre întrebările care mă frământaseră atunci. Au trecut 16, 17 ani, dar emisiunea rămâne una dintre cele mai pline de satisfacții umane realizări din cariera mea de om de televiziune. Vă invit s-o urmăriți, sunt atâtea lucruri care nu se schimbă niciodată!
care-i diferența?
Carevasăzică, după o lungă perioadă, mi-am deplasat intelectul alienat de ceea ce trebuie să văd la televizor, în calitate de membru CNA, la teatru. Am zis să mă simt și eu nițel intelectual, puțin cult, cumva într-un fel care să mă stimuleze să mă reapuc de scris. Și am profitat de Festivalul Național de Teatru pentru a merge la trei piese, cum nu se poate mai diferite. Dar nu despre ele vreau să vă vorbesc. Poate doar tangențial.
cu Radu la psiholog :)
Acum vreo 15 ani, conducerea de atunci a Antenei 1 m-a poftit frumos să mă întâlnesc cu o doamnă psiholog. Am încercat să le spun că nu aș avea nevoie, dar s-au grăbit să mă asigure că nu planează asupra mea nicio bănuială, ci, dimpotrivă, vor să afle câteceva despre aptitudinile mele manageriale. Ceea ce nu era o veste tocmai bună, eu reușind până atunci să mă eschivez de fiecare dată când cineva intenționase să-mi dea vreo funcție de ocupat. Dar, dacă-i ordin, cu plăcere. Mai ales că, deși sceptic, eram curios cam ce stereotipuri va scoate ”la lumină” acest aprofundat examen psihologic.
frumoșii adolescenți emoționați
I-am cunoscut acum aproape 10 ani. Prima dată, prin intermediul casetei VHS pe care-și înregistraseră spectacolul cu care voiau să intre în concursul de teatru din cadrul LicArt-ului, pe care îl organizez din 2001. Apoi, pe viu, la Finala din 2006, când au jucat în fața unei săli pline și a membrilor Juriului din acel an, actrița Maia Morgenstern, criticul Cristina Modreanu și regizorul Felix Alexa. De altfel, au și cucerit atunci Marele Premiu, performanță pe care o vor repeta în 2009.
